Românul de rând ține România în mocirlă în timp ce strigă că vrea o țară “ca afară”

Se dă următoarea discuție:

Problema fundamentală a românilor e că majoritatea sunt ca Roxana: incapabili de a judeca logic, incapabili de a menține cursul unei dezbateri fără să divagheze și fără să contribuie cu informații irelevante, incapabili de a răspunde tuturor argumentelor, și incapabili de a vedea dincolo de propriile sentimente. Toate astea la un loc formează modelul unui parazit care în ciuda dorinței de a dezvolta societatea, face exact opusul.

Oricât încerci să dezbați un subiect cu românul de rând, de cele mai multe ori îți va fi imposibil să îl menții pe același subiect. Deseori din motive pur sentimentale, fiindcă nu e nimic logic în ricoșeurile lui, va divaga și va ramifica discuția în direcții care nu au nicio relevanță premizei și nu reușești să duci la capăt discuția pe care ai început-o și să rezolvi diferența de opinii. Întotdeauna duce discuția în direcții cel mult tangențiale ideii de bază, în timp ce ignoră o bună parte din argumentele pe care le aduci pentru a demonstra ca ale lui sunt deficitare.

Am ajuns la concluzia că foarte puțini oameni sunt capabili să mențină o discuție punctuală, logică, despre orice subiect, oricât de mic sau simplu ar fi. Când sunt puși la colț, ignoră părți din argumentul ce li s-a oferit și continuă discuția în direcții în care simt că mai pot spune ceva, fie că e sau nu relevant subiectului, până când sunt iar puși la colț și iar o ia în altă direcție. Nu se pot concentra strict pe subiectul discutat și au probleme cu identificarea relevanței a ce spun asupra subiectului.

Hai să mai vorbim despre Roxana; ea argumentează și pentru ignorarea faptei femeii ca nefiind ceva ce ar trebui pedepsit în condițiile respective, dar în același timp se plânge că au loc încălcări mai grave ale legii și că alea ar trebui să fie prioritate. Deci ori e de acord că femeia a încălcat legea și trebuie pedepsită, dar după ce ne ocupăm de încălcări mai grave, că fapta ei e prea mică, ori consideră că femeia nu ar trebui să fie pedepsită în niciun fel? Roxana argumentează pentru ambele variante, chiar dacă sunt paradoxale.

Roxanei i se pare în regulă ca oricine să poată ieși la colțul străzii și să comercializeze bunuri, în cazul de față alimente (am încredere că nu e nevoie să explic de ce e mai grav în cazul alimentelor). Fără autorizație, fără nimic. De fapt, i se pare în regulă doar în anumite condiții, unul dintre ele fiind vârsta, după cum a și menționat. La 50+ ani trebuie să respecte legea, dar la 84 de ani i se pare “strigător la cer” să ți se ceară să respecți anumite norme. Deci legea ar trebui sa se aplice diferit în funcție de vârstă. Dar care legi, mai exact? Cum decizi care legi? Și între ce vârste, și în ce mod, pe trepte sau totul brusc începând de la o anumită vârstă? Și cum alegi vârstele, care sunt criteriile pe care te bazezi? Cum ai putea forma o lege clar definită pentru a susține toate astea?

De altfel, vârsta nu poate fi de sine stătătoare. Cred că putem presupune că dacă în locul acelei femei ar fi altă femeie cu aceeași vârstă, dar cu o pensie de 5000 de lei, opinia Roxanei nu ar mai fi tocmai aceeași. Așadar, contează și venitul. Care e venitul maxim pe care l-ar putea avea o femeie de 84 de ani (nu am lămurit exact situația cu vârsta, așa că rămânem la 84) pentru a putea comercializa alimente oriunde, oricând, fără autorizație? Cum stabilești acel venit? Presupun că iei în calcul venitul tuturor dacă mai locuiește cu altcineva. Se face și o inspecție a imobilului pentru a vedea nivelul traiului?

Contează și locul în care face comerț, că Roxana nu ar spune că e în regulă ca femeia respectivă să vândă pătrunjel în fața Palatului Parlamentului, ori dacă ar fi în regulă cu asta, știm cu certitudine, totuși, că nu ar fi de acord cu absolut orice loc. Așadar, unde poate și unde nu poate face femeia de 84 de ani comerț? În fața altor magazine? Probabil că nu. În fața oricărui loc de afaceri? Ne gândim aici la orice: hoteluri, spălătorii auto, orice firmă privată, etc. Probabil că nu. În zone rezidențiale, la intrarea în bloc? Probabil că nu, că dacă ar fi vorba de blocul Roxanei și ar vedea că s-au strâns femei de 84 de ani la intrarea blocului ei să vândă legume, ar fi nemulțumită. Și tot restrângem posibilitățile până ajungem la concluzia că ar fi normal și de bun simț să existe locuri special amenajate pentru comerțul de genul ăsta și le-am putea numi… nu știu, “piețe” poate, și doar acolo să fie permis comerțul de genul ăsta.

Am menționat mai multe femei strângându-se la blocul Roxanei și ajungem așadar și la problema numerelor: câte femei de 84 de ani se pot strânge simultan într-un loc aleatoriu pentru a comercializa alimente? Roxana nu are o problemă cu una, dar dacă sunt 30 și au decis că în fața blocului ei e cel mai bine să facă comerț? Cum decizi numărul maxim? Trebuie să iei în considerare și locul, deci ar trebui o clasificare a locurilor pentru a ajuta cu decizia, nu? Cum decizi numărul în funcție de fiecare loc?

Putem vorbi despre mai multe posibile condiții (sex, handicap, etnie, etc.) care ar influența opinia Roxanei, dar cred că deja am lămurit ce aveam de lămurit. Credeți că Roxanele lumii se gândesc atât de departe? Credeți că se gândesc mai departe de “chestia asta mă impresionează emoțional”, reacționând doar instinctiv? Credeți că folosesc mai mult de atât pentru a își forma opinii?

De-asta suntem unde suntem, fiindcă Roxana reprezintă românul de rând și nu știu dacă asta se va rezolva prea mult în următoarele două – trei generații.

Am mai scris despre oameni care sunt iraționali și sentimentali, și despre oameni care vor lucruri pe care nu le înțeleg:
» Suntem emoționali și proști
» Suntem o nație de țărani proști și ne merităm soarta
» E de ajuns să schelălăie o muiere