Cum ne educăm copiii

Am o prietenă care meditează la engleză, a fost și profesoară în privat o perioadă, acum lucrează la doctorat. Din când în când îmi mai arată ce tâmpenii predau uneori profesorii de engleză craioveni și rămân prost când văd cât de incompetenți sunt unii, chiar și la licee considerate cele mai bune, dar nu despre asta vreau să vorbesc acum.

Îmi mai spune despre cum unii profesori “corectează” exerciții care nu sunt greșite, ori pur și simplu predau direct chestii greșite. Copiii poate nu comentează, că sunt copii, dar nu înțeleg părinții care își lasă copiii să primească note mai mici decât merită fiindcă profesorul sau profesoara de la clasă habar n-are ce face.

Nu zic să se ducă să îi dea foc profesoarei, deși eu asta simt că aș vrea când văd porcăriile pe care le văd, dar măcar să zică ceva. Măcar să ceară lămuriri dacă ei nu cunosc destul de bine limba încât să o contrazică cu încredere. De exemplu, zilele trecute am văzut o lucrare de nota 9 în care profesoara nu știa diferența dintre “închis” și “încuiat” și i-a scăzut elevei un punct pentru o traducere corectă. Ca părinte care nu știe engleză, dacă persoana pe care o plătesc pentru ședințe suplimentare cu copilul îmi spune că copilul nu a greșit, ci profesoara, o sun pe aia și o întreb care-i treaba. Ăsta e minimul pe care îl pot face. În exemplul ăsta pot să pun și mâna pe un dicționar, ori pe aparatul ăla de Facebook și Instagram pe care îl țin în buzunar, și să caut traducerile ambelor cuvinte. Mi-ar lua 20 de secunde să descopăr pe cont propriu că copilul meu nu a greșit și să o iau pe aiurita aia la rost, să văd ce a a avut în cap când i-a dat copilului 9 în loc de 10.

Dar nu. Îmi spunea prietena asta că părinții ii zic copilului să facă la clasă așa cum e învățat de profesoară, și după așa cum ii zice prietena că e corect. Că sigur asta e spre binele copilului, să facă eforturi pentru a reține prostii ca să îi dea o aiurită note bune, nu să se concentreze doar pe ce e corect. Ce concluzii trage copilul din treaba asta despre profesori, școală, și viață?

Nu mai zic de prietena care e demoralizată de situația învățământului și zice că ar renunța la profesia asta. Îndepărtăm copiii de școală și învățătură, că îmi tot spune de copii cărora le era drag să învețe engleză până au dat de profesorii de la școală, și îndepărtam și oameni capabili care sunt scârbiți de situația din învățământ și de comportamentul părinților preocupați doar de note, nu de învățătură.

După ne plângem că nu înțelegem cum copilul a avut numai note bune la școală și în realitate e paralel.


Discover more from Ovidiu Avrămuș | Blog

Subscribe to get the latest posts sent to your email.

6 comentarii

Lasă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.