Problema reală a spitalelor sunt bacteriile care lucrează acolo

Citeam ieri povestea unui tip care a fost cu soția însărcinată și cu bunica ei la un spital din Pucioasa, urmând să fie batjocoriți verbal și atacați fizic de către un medic, un anume Costel Geambașu. Domnul Geambașu, printre altele, a încercat să o lovească pe soție cu piciorul în burtă, ea fiind însărcinată în luna a 7-a și medicul știind asta fiindcă deja făcuse anumite comentarii despre cum copilul ei va fi handicapat.

În timpul în care nu m-am simțit în stare să mai fac nimic, am trecut prin mai multe stări, de la dezolare profundă la furie. Spre deosebire de alții, am (ne)norocul să aud mai multe despre ce se întâmplă prin spitale, în cel din Craiova, specific, și știu câți angajați ai spitalelor, fie ei medici sau asistenți, împart vina pentru comportamentul nepotrivit repetat al altora, de la agresiuni verbale la agresiuni sexuale. Sunt lucruri cunoscute de către personalul unităților. Mă întreb câte persoane de la spitalul din Pucioasa care știu ce fel de persoană e Geambașu ăla se simt vreodată vinovate când îi agresează verbal sau fizic pe alții. Mă întreb câte persoane de acolo se simt vinovate gândindu-se că specimenul ăla ar fi putut ucide un copil nenăscut și distruge o familie. Mă întreb câți angajați care îl cunosc și nu au făcut niciodată nimic pentru a îl opri, care nu l-au raportat niciodată, care nu i-au zis niciodată nimic, câți realizează că ei permit tot răul pe care îl face ăla? Probabil că niciunul nu e destul de om pentru a îl mustra conștiința cu gândurile astea. Am observat că “nu ai ce să faci” e folosit destul de des de restul personalului, dar nu fiindcă încearcă vreodată cineva și nu reușește, ci doar fiindcă e mai ușor să te convingi din start că nu ai ce să faci și să ignori. Cine să lupte? Cine să îndure? Cine să riște, cine să sacrifice? Alții. Ei doar să se plângă. Doar să tânjească după o lume la clădirea căreia nu sunt dispuși să contribuie. Oamenii ca Geambașu există fiindcă văd că nu face nimeni nimic, și nimeni nu face nimic fiindcă toți zic că nu au ce să facă. Nu zic că e ușor, dar nimic cu adevărat bun nu vine vreodată din ceva ușor.

În sistemul medical sunt prea puțini oameni ca să se aplice vorba “om înainte de toate”. E mai degrabă “fiecare pentru el”, doar că nimeni nu realizează că răul pe care nu-l opresc se răsfrânge și asupra lor. Ignoranța e în natura românilor.

2018