Throes of Life

Pe 10 februarie îi spuneam Teodorei oarecum în glumă că ar trebui să facem niște benzi desenate împreună; eu să le scriu și ea să le deseneze, cum am făcut până acum cu poveștile pe care le-am scris pentru portretele ei. Astăzi am publicat primele episoade din noul nostru webcomic, Throes of Life.

Am scris deja o introducere pe Instagram:

‘Throes of Life’ is an idea for a webcomic I had a couple of months ago while I was in the… throes of life, experiencing an intense but familiar pain. The pain has come and gone and as always, I am immensely grateful for it and glad about all the good that’s come out of it. This comic is part of that.

I wanted to use that pain for good and do something that will have a positive impact on others, so here we are. I spoke with the wonderful @teoctobart 🍓 about it and she loved the idea of doing this together. I’ve written stories for her portraits in the past and I love doing creative work with her. It’s always been challenging for both of us, and this comic will likely be our most challenging work so far (especially for Teodora, who bears the brunt of it 👀).

I wanted to make a comic that’s profound, insightful, positive, funny, and perhaps just sad sometimes. I’ve only written a few episodes so far (which we’ll publish in the next couple of days) and I don’t yet know much about the comic’s direction, which is to say we don’t have much of an identity right now, but I think that’s ok. Join us in discovering it as we go along!

Ideea mi-a venit într-o perioadă dificilă, proaspăt ieșit din prima mea relație asumată în aproape doi ani și jumătate. Pentru prima oară în tot acel timp, realmente îmi dorisem ceva mai mult, o relație reală în care să mă implic cu adevărat. Deși relația a fost de scurtă durată, implicarea mea a fost completă, de aici și intensitatea durerii ce a urmat. Nu a fost să fie, însă în timp am descoperit că despărțirea în sine a fost un final mai fericit decât mi-aș fi putut imagina atunci. Asta e o poveste pentru altă dată, dar menționez lucrurile astea fiindcă primul episod pe care l-am scris atunci, primul pe care l-am și publicat acum, este direct legat de acea despărțire. Sunt niște lucruri pe care începusem atunci să le realizez și pe care mi le-am spus pentru a nu mă mai învinovăți pentru un eșec care nu a fost al meu. Inclusiv personajele pentru acest episod le-am ales doar fiindcă îi plăceau ei elefanții și aricii. Nu mai contează asta acum, dar le-am păstrat, că sunt drăguțe (și probabil m-ar fi omorât Teodora dacă o puneam să deseneze altele). În același timp, simt că cinstesc amintirea unei persoane care rănindu-mă, mi-a oferit niște perspective neprețuite.

Inițial îmi propusesem să fac și o variantă în română a comic-ului care s-ar fi numit Mașinațiile vieții, dar am realizat la scurt timp după cât de mare ar fi efortul și am zis momentan să mă concentrez pe unul singur, poate mai văd în viitor dacă îmi permit să fac și o variantă în română, că mi-ar plăcea.

Așadar, avem cont pe Instagram și pagină de Facebook. Dați Like, Share, toate nebuniile astea. Chiar sperăm foarte mult să aibă succes. Desenele oricum sunt foarte drăguțe, mi se pare că succesul nostru depinde doar de cât de bine pot scrie eu. No pressure.

Website nu avem deocamdată, dar avem cont pe Ko-fi unde putem primi donații care să ne motiveze fiindcă Teodora e ahtiată după bani, e veșnic insațiabilă, abia mă înțeleg cu ea.

Pentru prima oară în aproape 6 ani, am mai adăugat un proiect la portofoliu.