Pumnii mei minte nu are

Duminică ajung la mall și vreau să parchez în dreptul cinematografului. Găsesc un loc bun la umbră, doar că e pe jumătate ocupat de mașina unui restaurant din mall care ocupa două locuri. Fac o poză, o pun pe Facebook, și etichetez restaurantul. Câteva ore mai târziu primesc pe Facebook un mesaj vocal de la un străin:



Văleu.

Mă uit pe profilul lui, îl văd, și da, nu vreau să îl cunosc. Pare genul de om implicat în chestii. E amuzant că are și niște poze cu îndemnuri să fii om bun, corect, și alte asemenea.

Arăt pe la prieteni, cum fac întotdeauna când mă abordează oameni în felul ăsta, îmi văd de ale mele, și într-un final îmi lasă comentariu și la poza de pe Facebook.

Acum că ați văzut totul cenzurat acolo, știți ce s-a întâmplat.

Cam așa. Le-a șters acum mesajele, dar apucasem deja să fac poză. Cum spuneam când scriam și despre Cristina Vlad, când omul se arată stânjenit și își cere scuze, instantaneu mă bine dispune și uit orice problemă pe care o aveam cu el. Nu știu cât de stânjenit s-a simțit de data asta respectivul, dar a zis „scuze”, iar eu i-am zis că dacă face asta șterg poza și îi cenzurez numele lui și al restaurantului când scriu articolul.

Cât de ușor îi era dacă făcea asta de la început.

Alte articole:

Un comentariu

Lasă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.