La sală, pe bandă, oglindă mare în fața ta. În oglindă, în dreapta, unei fete îi plesnește fundul în colanți, și oricât de animal insațiabil ești, nu vrei să fii necioplit, așa că te uiți în stânga, unde un flăcău se tot apleacă cu fundul spre tine încercând să-și atingă degetele picioarelor. Oricât de animal insațiabil ești, n-ai tendințe din-astea, așa că te uiți drept înainte și îți întâlnești privirea goală în oglindă, forțat să-ți confrunți temerile existențiale. Începi să auzi vocea aspră din mintea ta care îți spune că nimic nu are sens, că nu ar trebui să mai persiști în minciuna că vei găsi vreodată pace, că nimic și nimeni nu-ți va mai calma vreodată tumultul intern, că întunericul e singurul care te vrea și căderea e inevitabilă, așa că întorci privirea înapoi la fundul gagicii ăleia și viața e iar frumoasă.
🌞
Discover more from Ovidiu Avrămuș | Blog
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
Un comentariu
Pingback:
07/08/2021 la 12:26