Zilele trecute, prin oraș, văd un tip pe la vreo 40-45 de ani cu țigara aprinsă. Am fost atent la el intenționat ca să văd ce face cu țigara după ce o termină, că așa mă distrez eu, mă pun în situații în care o să mă enervez, că sigur aruncă toți țigările pe jos și eu trebuie neapărat să-i observ.
De data asta, însă, era și un coș de gunoi foarte aproape. Mă uit la el cum fumează și pe la jumătatea țigării se apropie de coșul de gunoi, moment în care îmi zic că probabil e băiat bun și nu o să o arunce pe jos. Asta era distanța dintre el și stâlpul pe care era coșul de gunoi:
Un efort considerabil.
A aruncat-o pe jos. În iarba uscată. Mi-a venit să explodez. I-am zis frumos „vedeți că v-a căzut țigara”, că asta le zic întotdeauna, să-și dea seama că au greșit fără să se simtă atacați și să devină defensivi. Omul reacționează imediat: stinge țigara călcând pe ea. A rezolvat problema. „Vedeți că e aici un coș de gunoi”. Stă cu spatele și mă ignoră. „Puteți să o aruncați la gunoi”. Îmi zice „pot, dar nu vreau”. Și atât. N-ai ce să-i mai faci decât să-l căsăpești cu pumnii și cu picioarele, dar m-am trezit repede din fantezie.
Eu înțeleg aspectul psihologic al comportamentului ăsta, al nesimțitului arogant, e greu să accepți că ai greșit și e și mai greu să te descurci cu rușinea situației când sunt alții de față, ori chiar îți atrage cineva atenția că ai greșit, așa că devii defensiv, o dai în din-astea cu „pot, dar nu vreau”. Dar asta nu mă ajută să fiu mai puțin nervos când văd nenorociți din-ăștia care aruncă gunoaie pe jos. De altfel, nici nu trebuia să se ajungă la punctul în care să-i fie rușine, putea doar să arunce țigara la coșul de gunoi care era la un metru de el.
Eu cred că pur și simplu nu a văzut coșul, că dacă l-ar fi văzut, l-ar fi folosit. În schimb, nu l-a văzut fiindcă nu l-a căutat. Omul este instinctiv necioplit, a avut țigara în mână după ce a fumat-o și nici măcar nu s-a uitat o secundă sau două în jur să vadă ce ar putea face cu ea. El a aruncat-o instinctiv pe jos. Și asta spune multe despre el.
Spune multe și despre români în general. Mor în fiecare an de 1 decembrie când văd mașini cu steagul româniei la geam. Mor fiindcă știu că oamenii ăia se cred patrioți, iubitori de țară, își pun stegulețul pe mașină, dar apoi aruncă țigări pe jos (ori au alte obiceiuri necivilizate). Ei nu văd nicio legătura între țara despre care strigă cu orice ocazie că o vor și comportamentul lor.
Discover more from Ovidiu Avrămuș | Blog
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
