• Home
  • Diverse
  • Restricțiile pe timp de noapte și eficacitatea lor, sau Inabilitatea oamenilor de a își recunoaște limitările

Restricțiile pe timp de noapte și eficacitatea lor, sau Inabilitatea oamenilor de a își recunoaște limitările

Nu m-au afectat restricțiile astea de deplasare pe timp de noapte decât atunci când au venit prieteni la mine în weekend pentru seara de jocuri, care se întâmplă săptămânal, și de vreo două ori când am ieșit în oraș cu o singură persoană, doar să ne plimbăm. Și m-a enervat toată treaba.

M-a enervat fiindcă nu am înțeles rolul restricțiilor de deplasare pe timp de noapte. Câți oameni ies noaptea în adunări mari când oricum localurile sunt închise? Să nu uităm că e și iarnă, e cam frig afară. De ce nu ne putem deplasa după o anumită oră dacă în restul zilei suntem liberi să ne înghesuim peste tot? De ce nu mă pot deplasa după o anumită oră nici măcar pe cont propriu? Toate astea sunt întrebări rezonabile care par să sugereze că restricțiile astea nu au niciun sens. Nu? Nu chiar.

Sunt întrebări rezonabile din partea cuiva care nu are cunoștințele necesare să judece obiectiv măsurile respective. Sunt întrebări rezonabile din partea unui om de rând care s-a bazat mai mult pe intuiție decât pe judecată, parțial din imposibilitate, parțial din ignoranță. Sunt întrebări rezonabile din partea mea, până astăzi. Deși am evitat până acum să mă poziționez categoric împotriva acestor măsuri și doar să spun nervos că nu le înțeleg, aș putea spune acum că le înțeleg mai bine și nu mai am neapărat același sentiment de frustrare față de ele. Sunt în continuare un inconvenient, dar nu ar fi tocmai înțelept să mă plâng de inconveniente menite să mă ajute într-o pandemie care a dat întreaga lume peste cap. Nu a trebuit decât să mă informez un pic și să petrec niște timp gândindu-mă serios la chestiile astea ca să încep să văd luminița, atât cât îmi permit limitările mele intelectuale de om de rând ce nu are o educație formală în epidemiologie, sociologie, și poate și alte domenii despre care sunt atât de limitat încât nici nu realizez că ar fi relevante.

Încă de la începutul pandemiei am evitat să mă poziționez ferm față de măsurile luate de guvernele lumii, chiar și când unii prieteni o făceau și încercau să mă facă să înțeleg că e simplu, că e evident, ia uite ce proști sunt guvernanții. Nu e simplu, nu e evident, suntem doar needucați și ignoranți, nu deținem ca oameni de rând cunoștințele necesare să judecăm cu deplină corectitudine și obiectivitate toate deciziile guvernelor ce țin de pandemie și protejarea populației, care să nu uităm, sunt și ele needucate și ignorante în situații de genul ăsta și de aceea își bazează deciziile (uneori…) pe sugestiile oamenilor care știu despre ce vorbesc mai bine decât oricine altcineva: oamenii de știință. Știți voi, cei care și-au dedicat viețile studiilor în diverse domenii, cei care încercăm mulți dintre noi să devenim ori încercăm să ne împingem copiii să devină oferindu-le aceeași educație pe care au primit-o oamenii de știință actuali pe care, paradoxal, din motive ce îmi depășesc înțelegerea, îi desconsiderăm destul de des atunci când încearcă să ne facă un bine explicându-ne o realitate care nouă ni se pare inconvenientă.

Am încercat întotdeauna să mă limitez la „nu știu și nu sunt în măsură să am o opinie suficient de educată cât să merite discutată”, ori „nu știu, dar mi se pare că…”. Greșeala pe care o văd la mulți, inclusiv printre prieteni, este că ne pripim. Ne grăbim să tragem concluzii eronate ce nu rezultă dintr-o educație corespunzătoare și înainte de a aduce acuze, nu ne gândim să ne întrebăm pur și simplu „ce nu știu”; „ce îmi lipsește, unde greșesc, nu e oare ciudat ca [o autoritate] să ia o decizie care mie, unui om de rând oarecare, mi se pare instantaneu complet idioată?”

Țin totuși să menționez aici că ar putea fi situații în care da, o autoritate categoric poate lua decizii absolut idioate. Mie, de exemplu, mi s-a părut că redeschiderea școlilor acum câteva săptămâni e o decizie în mod evident stupidă, deși poate m-am înșelat, totuși, poate nu știam eu ceva. În același timp, creșterea numărului cazurilor imediat după deschiderea școlilor mi se pare că îmi susține opinia de atunci.

În cazul de față, cu restricțiile de deplasare pe timp de noapte, toți sunt împotriva lor, dar nu am auzit pe nimeni care să cunoască motivele concrete din spatele restricțiilor și să combată motivele, nu acțiunea în sine. Ce vreau să spun e că n-am auzit pe nimeni până acum care să fie de acord cu restricțiile astea, dar nici nu am auzit pe cineva care să știe concret de ce există aceste restricții.

Pur și simplu realizez cât de complexe pot fi datele din spatele unor astfel de decizii și realizez că efectiv nu sunt suficient de educat ca să le pot deduce pe cont propriu. De asemenea, realizez că e posibil să nu fiu suficient de educat nici cât să le înțeleg pe deplin și dacă mi se explică. Ce nu îmi place la noi în general e că nu știm să fim umili, să recunoaștem că avem limitări, și în cel mai fericit caz să le și identificăm. Ne supraapreciem abilitățile mintale fără o justificare rezonabilă și ne tratăm opiniile ca certitudini, respingând posibilitatea că ne înșelăm. Primul pas spre a ne educa e să ne recunoaștem nouă înșine că nu suntem educați.

Educându-ne despre subiect aflăm câți factori sunt de fapt implicați în deciziile astea și că nu e ceva foarte simplu ori ușor de înțeles. Apoi și dacă cunoaștem toți factorii, tot e posibil să nu îi înțelegem pe deplin și să nu le apreciem corect importanța, tot fiindcă nu suntem suficient de educați. Când nu suntem suficient de educați, tindem să minimizăm impactul unor factori ce nouă, în ignoranța noastră, ni se par nesemnificativi.

Uitați-vă la încălzirea globală; în 2019, temperatura medie globală a fost cu 1.15° Celsius mai mare decât era la sfârșitul secolului 19. O diferență minusculă, nu? Un pic peste un grad, ce mare lucru, nu știu ce tot aiurează ăștia cu tot felul de scenarii apocaliptice. Gândiți-vă apoi la cum erau iernile în România în anii ’90, la cum erau anotimpurile și cum sunt astăzi. Dacă în mai bine de 100 de ani diferența a fost de 1.15° Celsius, ce impact a avut încălzirea globală asupra lumii dacă în doar ultimii 20 de ani ne-au cam dispărut anotimpurile după o creștere mult mai mică de temperatură decât în ultima sută de ani?

Hai să luăm un exemplu mult mai uzual pe care șoferii în special ar trebui să îl înțeleagă bine. O pietricică minusculă, la viteză mare, ți-a făcut o crăpătură la fel de minusculă în parbriz. Complet irelevantă, nu? Abia se vede cu ochiul. Șoferii știu că nu e chiar așa și că de la o crăpătură, oricât de mică, se pot înrăutăți lucrurile în suficient timp. Știm că pe timp de iarnă crăpăturile se pot umple cu apă de la gheață sau zăpadă, se poate forma condens, iar condensul ăla va duce la creșterea crăpăturii în timp și la compromiterea integrității parbrizului. Inclusiv simpla diferență de temperatură dintre interiorul și exteriorul mașinii poate afecta crăpăturile, oricât de mici. Există apoi explicații și mai amănunțite pentru motivele pentru care condensul și diferența de temperatură afectează crăpăturile. Ideea e că în spatele unei probleme aparent minuscule și poate neglijabile sunt de fapt detalii mici și precise care explică cum acea problemă aparent minusculă poate avea ramificații ce creează probleme și inconveniente reale în timp. Reținem de aici că dacă intuiția ori bunul simț ne spune că ceva e nesemnificativ, nu înseamnă că și e, și întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem este „am oare toate informațiile necesare pentru a trage o concluzie corectă și obiectivă?”

Trebuie să înțelegem că o pandemie ca cea în care ne aflăm nu poate fi ceva prin care trecem cu ușurință. E greu pentru toți și toți trebuie să facem sacrificii. Restricțiile astea de deplasare pe timp de noapte, precum și alte restricții, există ca să nu mai stăm închiși în case cu săptămânile sau lunile și ca să nu se mai închidă complet afaceri și să ne dăm economia peste cap. Facem mai multe compromisuri mici și mai usor de suportat ca să nu facem unul mare, că logica minimă ne spune că, dacă prin absurd, absolut nimeni nu ar mai intra în contact cu absolut nimeni altcineva timp de câteva săptămâni doar, pandemia ar fi complet eliminată. Dar asta e o imposibilitate, e un exemplu extrem cu care toți putem fi de acord, doar pentru a înțelege că distanțarea socială este o soluție categorică, dar pe care o implementăm atât cât ne permite bunul simț și realitatea vieții umane, și atât cât suntem noi dispuși să sacrificăm.

Veți vedea mai jos că aceste restricții de deplasare pe timp de noapte nu garantează neapărat mare lucru, dar e posibil într-o oarecare măsură să ajute. Așadar, ca să nu se ia măsuri mai serioase, se ia aceasta, care sincer vorbind, nu cred că putem spune că e un inconvenient major, mai ales pe timp de iarnă. Un sacrificiu mic pentru rezultate ce nu sunt garantate, la asta se rezumă totul.

Trebuie înțeles că prin articolul ăsta nu încerc să susțin nicio decizie luată de vreun guvern, absolut deloc. Susțin doar știința din spatele unora dintre deciziile pe care le iau guvernele, știință care a fost limitată la începutul pandemiei dar s-a dezvoltat pe măsură ce am înțeles mai bine situația în care ne aflăm, că așa funcționează știința, aceeași știință care ne permite să ne exprimăm opiniile public și pe care ne bazăm absolut toți în viața de zi cu zi pentru o sumedenie de lucruri fără măcar să mai realizăm asta, că suntem atât de obișnuiți cu ele.

Am pus la final niște resurse pentru cine vrea să citească și ce spun oameni competenți despre restricțiile de deplasare, nu doar ce spun eu. Până acolo, las câteva citate din articolele respective.

“Curfews typically require people to stay home in the late night and early morning hours,” he [Brian Labus, PhD, MPH, an assistant professor in the School of Public Health at the University of Nevada, Las Vegas] explained, “when people tend to participate in nonessential social gatherings that often result in less compliance with social distancing guidance and mask mandates.”

The purpose of curfews, Labus said, is to reduce disease transmission while not completely disrupting people’s lives or instituting a community-wide lockdown.

“Curfews allow us to maintain most of our normal activities (going to work or school, shopping for food, doctor visits, etc.) while reducing the unnecessary interaction between people,” he explained.

One question that’s been asked is whether curfews are a waste of time if people can still go out earlier in the day and do the same things.

Karin Michels, ScD, PhD, professor and chair of the department of epidemiology at UCLA Fielding School of Public Health, doesn’t think so.

“We are in an extraordinary situation, and all measures taken to reduce this pandemic are made to protect their health and the health of others,” she said.

“People still work in their home office during the day,” Michels said. “And while they might go out during earlier evening hours, they would have less time to socialize and less time to consume alcohol.”

Curfews “reduce the number of opportunities and activities where people gather in groups and get them home with only members of their household,” she explained.

Moreover, Michels added, if alcohol isn’t served after certain hours, people will consume less alcohol.

“Having consumed alcohol makes it less likely that people will maintain social distancing,” she said.

The scientific evidence on curfews is far from ideal. There has not been a pandemic like this one in a century. While curfews make intuitive sense, it’s very hard to discern their precise effects on viral transmission, let alone transmission of this coronavirus.

Ira Longini, a biostatistician at the University of Florida, believes curfews are, on the whole, an effective way to slow the pandemic. But he acknowledged his view is based on intuition.

“Scientific intuition does tell you something,” Dr. Longini said. “It’s just that you can’t quantify it very well.”

Dr. Longini and his colleagues incorporated lockdowns and curfews into models of the pandemic in the United States, and concluded that they can be an effective way to reduce transmission.

But, he cautioned, models come with a lot of assumptions about the population and how the virus spreads. “Whether you believe that is a scientific rationale depends on whether you believe the model,” he said.

Jon Zelner, an epidemiologist at the University of Michigan, said that there was too little scientific data to know whether curfews are effective, but that such coercive measures rarely work in the long run.

“With respect to curfews, I think that it is hard to understand what the positive impact of them is going to be,” he said. “One of the things I worry about with relatively vague or poorly reasoned orders is that it erodes the trust people need to have to follow these.”

In countries like Japan, which have a much lower incidence of Covid-19 than the United States, the secret seems to be a population that accepts and follows guidelines like social distancing and mask wearing, “rather than a series of rule-like restrictions” like curfews.

The most effective NPIs (non-pharmaceutical interventions) include curfews, lockdowns and closing and restricting places where people gather in smaller or large numbers for an extended period of time. This includes small gathering cancellations (closures of shops, restaurants, gatherings of 50 persons or fewer, mandatory home working and so on) and closure of educational institutions. While in previous studies, based on smaller numbers of countries, school closures had been attributed as having little effect on the spread of COVID-19 (refs. 19,20), more recent evidence has been in favour of the importance of this NPI28,29; school closures in the United States have been found to reduce COVID-19 incidence and mortality by about 60% (ref. 28). This result is also in line with a contact-tracing study from South Korea, which identified adolescents aged 10–19 years as more likely to spread the virus than adults and children in household settings30. Individual movement restrictions (including curfew, the prohibition of gatherings and movements for non-essential activities or measures segmenting the population) were also amongst the top-ranked measures.

→ Yes, Curfews Can Help Stop the Spread of COVID-19. Here’s How
→ Do Curfews Slow the Coronavirus?
→ Some States Are Imposing COVID-19 Curfews—But Is There Any Science Behind Them?
→ Ranking the effectiveness of worldwide COVID-19 government interventions
→ COVID-19: Are curfews effective at reducing cases?

Alte articole:

3 comentarii

Lasă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.