Lucian Mîndruță și bunul simț

Lucian Mîndruță mi se pare, de regulă, un tip ca lumea, inteligent. Îmi place de el. Tinde, însă, să o mai dea în bară, cum consider că a făcut acum. Acum câteva ore a scris asta pe Facebook:

Și am niște probleme cu ce a spus el aici despre medicii care motivează lipsa echipamentelor pentru acțiunile lor. Să purcedem:

Nu sunt medic, dar incerc un diagnostic: nu doar ca nu stim sa recunoastem fibra morala, dar chiar radem de ea si aprobam lasitatea.

Ironia e că aici ar putea fi argumentat că tu nu ai recunoscut fibra morală de care au dat dovadă oamenii ăia prin refuzul lor de a lucra. Aprofundăm mai jos.

Da. E lasitate.

Asta e una dintre puținele situații în care indiferent că nu sunt acord cu un om, îi pot accepta și respecta opinia fără nicio problemă și fără să îmi afecteze opinia față de el. Recunosc că lucrurile nu pot fi alb – negru și recunosc că pot să mă înșel complet. Poate singurul motiv pentru care cred ce cred e că nu a reușit cineva să-mi deschidă ochii și să-mi arate că greșesc. Poate ce mie mi se pare că are sens complet e doar o opinie fragilă care încă n-a fost distrusă de cuvintele potrivite. Tocmai de-asta, în astfel de situații, respect opiniile celorlalți și nu atac cu opiniile mele, cum face Lucian prin declarațiile sale. El nu mai are nevoie de alte opinii și de contraargumente. El a găsit adevărul lui și e mulțumit. Oamenii ăia sunt lași, iar noi niște idioți care îi aplaudă.

Si sa ma scutiti cu explicatia “Daca ma imbolnavesc ca medic, dau si altora.” N-ai cui sa dai, ailalti de care va trebui sa ai grija vor avea si ei tot Covid!

Nici nu pot comenta flatulența asta cerebrală.

Vad in New York medici si asistente care si-au facut protectie din saci de gunoi. La noi isi fac scuze si fug!

Opinia mea e că această comparație nu poate fi făcută și e astfel complet irelevantă. Eu cred că medicii ăia din New York, în viața de zi cu zi, la muncă, nu trec prin aceleași mizerii prin care trec medicii noștri. Nu cred că au aceleași neajunsuri în spitale. Nu cred că primesc aceeași lipsă de respect. Nu cred că au de-a face cu aceleași animale. Au și ei problemele lor, n-am niciun dubiu, dar mă hazardez să spun că medicii din New York, în mod obișnuit, sunt un pic mai satisfăcuți de tot ce ține de profesia lor decât ai noștri. Ei nu cred că au intrat în chestia asta cu aceeași ură profundă și dezgust intens pentru sistemul medical și statul lor așa cum au făcut-o medicii noștri. Îmi imaginez că după mizeria zilnică pe care o îndur ca medic român, să vină dezastrul ăsta peste noi și să văd că statul ridică și acum din umeri, eventual să văd că oamenii ce ne conduc au alte priorități, m-ar afecta puțin. M-aș supăra un pic. Poate că aș zice că-mi bag stetoscopul în gura tuturor și mă duc acasă să văd un serial. Poate că aș zice că n-ar strica să moară niște oameni, ca să se învețe minte cine trebuie să se învețe minte, să nu mai ajungem aici. Speculez, nu știu; e important de reținut asta. Nu știu și nu înțeleg exact prin ce trec oamenii ăia, așa că nu sar să îi condamn/apăr vehement.

Așa că nu-mi spune mie, nu ne spune nouă despre New York. Că nu știm cum e la New York și nici tu nu știi.

Da, e risc mortal pentru tot personalul din spitale. Dar cei mai multi vor scapa. Acum trebuie sa aleaga: vor scapa ajutand alti oameni. Sau vor scapa ascunzandu-se.

Cum spuneam, mi se pare pueril să vezi lucrurile atât de simplu. Opinia mea e că pe termen lung un protest de genul ăsta ar putea salva mai mulți oameni. Unii vor spune că în momente de criză nu se protestează, pentru binele tuturor. Alții vor spune că exact în momente de criză se protestează, pentru binele tuturor. Dar Lucian Mîndruță ne-a spus deja care e adevărul suprem, nu vă mai întrebați.

Nu-mi pasa ce credeti. Nu am sa fac niciodata referendum pentru convingerile mele. Inima mea si respectul merg la cei care isi risca viata, pentru a salva pe o alta.

Știi, n-am o problemă cu acel “nu-mi pasă ce credeți”. Inclusiv asta pot să înțeleg și să respect. Cinste ție, însă nu ataca folosind opiniile tale subiective atunci când literalmente nu ești dispus să fii și tu atacat și nu ești deschis la posibilitatea schimbării opiniilor tale. Că știi ce ești atunci? Ești un om mic. Un om mic și simplu care ține degetele înfipte bine în urechi și țipă în gura mare orice vrea el, în același timp mândru de ce face, că te văd mândru de faptul că nu ești deschis la schimbarea convingerilor tale.

Cât despre riscatul vieții pentru a salva alta, la fel, un om care gândește logic recunoaște că nu e așa simplă treaba. Divagăm un pic pentru un scurt exercițiu: încearcă să îți imaginezi o situație în care persoana X își poate risca viața pentru a salva persoana Y, rezultatul fiind incert, ori poate alege să lase persoana Y să moară, fiind cert că dacă X va trăi , va salva alte vieți în viitor. Vorbim despre asta strict pentru a demonstra că în vid, scos din contextul articolului, să îți riști viața nu e categoric întotdeauna un lucru nobil. Ia uite ce ușor a fost.

Revenind la subiect, oamenii ăia poate fac ce fac pentru a salva vieți, doar că nu o fac într-un fel pe care tu îl înțelegi. Ori poate nu, poate este strict dezgust față de sistem, 100%. Poți în continuare să nu fii de acord cu ei și ce fac, dar cât de greu ar fi totuși să înțelegi de ce simt ce simt? Chiar și nefiind medic, chiar și neavând contact cu sistemul medical, deși soția ta e medic și știi totuși niște lucruri. Chiar și așa, la spitalul unde lucrează medicii ăia poate lucrurile sunt diferite de cum sunt la spitalul unde lucrează soția ta. Poate situația în general e de 10 ori mai groaznică decât la spitalul unde lucrează soția ta. Și eu am de câțiva ani pe cineva apropiat la spitalul nr. 1 din Craiova și nu doar o dată am simțit, plin de nervi, că spitalul ăsta trebuie să ardă, cu jumătate din oamenii care lucrează acolo încuiați în el, și asta tot spre un bine mai mare. Despre alte spitale românești poate nu aș spune același lucru, așa că hai să nu pretindem că știm și înțelegem ce se întâmplă zi de zi la spitalul unde oamenii ăia refuză să lucreze.

Cred că mulți dintre noi putem înțelege cât de extrem poate ajunge dezgustul față de orice e românesc și cum acest dezgust te poate împinge să faci lucruri extreme, ori să îți dorești să faci lucruri extreme.

Vreti o tara ca afara? Atunci ganditi-va care sunt valorile morale care au dus-o acolo!

O valoare probabil ar fi că oamenii de rând, cei care țin țara pe picioare, au ales o dată sau de două ori în istoria lor să nu mai înghită rahat, așa că au tăiat și au spânzurat. Au făcut sacrificii, atât cu viețile lor, cât și cu ale altora. Au fost extremi. Au considerat că schimbarea adevărată vine doar din durere, nu din vorbă dulce. Poate, zic și eu. Poate mă înșel.

Sa consideri sacrificiul prostie e o forma de dispret cumplita si este, fundamental, lucrul de care imi este cel mai scarba in Romania.

Și mie, mă deranjează profund mentalitatea asta. Nu știu, totuși, dacă are vreo legătură cu situația actuală. Pare-mi-se că oamenii ăia nu consideră sacrificiul o prostie, tocmai de-asta aleg să sacrifice alți oameni. Argumentul ar fi că sacrifică acum un număr de oameni pentru ca în viitor, pe termen lung, un număr mai mare să fie salvați prin schimbările ce doresc să le vadă în sistem în urma acestui protest. Ori cum spuneam, poate sacrificiul nu are nicio legătură cu nimic și discuția despre sacrificiu e complet irelevantă, că poate pur și simplu sunt dezgustați și sătui și nimic mai mult.

N-am sa v-o iert niciodata. Si nu doar eu, ci si medicii care la ora asta sunt la datorie!

Iar faci o greșeală enormă. Hai să-ți spun ceva, sunt medici acum “la datorie” (pun între ghilimele fiindcă definiția acelei datorii e subiectivă) care sunt de acord cu acei medici și nu cu tine. Nu mai vorbi tu în numele tuturor medicilor. Știu, efectul dramatic, dar mai bine nu, că nu ești în măsură.

Hai să ne uităm acum și la sondaj. Întâi, să vedem ce a scris când l-a publicat:

Citiți cum pune omul problema, un fost (actual?) jurnalist de renume. Citiți cum formulează întrebările. Un alt fel de a întreba “sunteți de acord cu mine, sau sunteți proști”. Omul știe ce a făcut, știe cum a greșit, n-am dubii, dar nu pare să-l intereseze. E amuzant să-l auzi apoi vorbind despre corectitudine, obiectivitate, și etică, așteptând să fie admirat pentru caracterul lui.

Și avem în sfârșit sondajul unui, repet, fost (actual?) jurnalist de renume. Trei observații:

1. face aceeași mizerie pe care a făcut-o și pe Facebook, adăugând comentarii după fiecare răspuns, comentarii ce favorizează opiniile lui; comentarii de altfel complet irelevante. “Nu sunt plătiți să își riște viața” e pur și simplu o idioțenie și obligă toți oamenii care susțin medicii ăia să își asume această idioțenie, fiindcă așa îi place lui, ca să poată spune apoi “ia uite, cum să nu își riște medicii viața, dAr cUm răMânE cU jUrăMânTuL” și alte asemenea (apropos de jurământ, voi știați ce jurământ depun absolvenții craioveni?). Mișel, pur și simplu. Eu, de exemplu, vreau să votez în sondajul ăla și nu pot, fiindcă Lucian Mîndruță, fost (actual?) jurnalist de renume, așa știe să facă sondaje. Nu pot, că opiniile mele nu se încadrează la niciuna dintre opțiuni, fiindcă…
2. opțiunile individuale cuprind mai multe opinii. Sondajul trebuia să aibă două opțiuni: “da” și “nu”. Atât. Văd acel “da” acolo și vreau să îl aleg, dar apoi văd că mai scrie ceva în continuare cu care nu sunt tocmai de acord, ori acel comentariu de sine stătător e mult prea vag pentru a descrie un subiect complex. Astfel, nu pot vota, fiindcă e un sondaj extrem de prost făcut.
3. sondajul are 3 opțiuni: “da”, “nu”, și “NUUU!!!”. Extrem, extrem de stupid.

Tot ce ține de sondajul ăsta jalnic mi se pare extrem de rușinos pentru Lucian Mîndruță, fost (actual?) jurnalist de renume. Dar stați, că nu am terminat:

Mai bine din jumatate din publicul care citeste pagina asta, e de acord ca medicii si asistentii sa renunte la a mai vedea pacienti, daca nu au echipament.

Poftim? Ia hai să mai vedem o dată rezultatele propriului tău sondaj. O să combinăm numărul celor care au votat “nu” cu numărul celor care au votat “NUUU!!!” pentru că… pentru că. Avem 1521 de voturi “da” și 2104 de voturi “nu”. Asta înseamnă că 58.04% dintre cei care au votat sunt de acord cu tine. Nu se poate, cât de tembel să fie și Lucian ăsta? Stați un pic, stați un pic, că nu e tembel; adică e, dar nu din motivul ăsta.

Revenim la cât de jalnic e sondajul lui și descoperim că e și mai jalnic decât credeam, fiindcă una dintre opțiuni este foarte neclară și interpretabilă. E vorba despre opțiunea “NUUU!!!”, sau “Intrebarea nici nu trebuia pusa. Fiecare sa-si faca datoria”, cum a formulat-o Lucian. Eu am înțeles din asta că nu, medicii trebuie să-și facă datoria indiferent că au cu ce sau nu. El neluând-o în considerare ca fiind o opțiune negativă în rezultatele despre care a vorbit, descoperim astfel că Lucian a interpretat-o ca însemnând că dacă alții nu și-au făcut datoria de a aproviziona medicii cu cele necesare, atunci medicii sunt îndreptățiți să nu mai lucreze. Opțiunea pe care eu am interpretat-o inițial ca “NUUU!!!” este de fapt “DAAA!!!”, findcă sondajul este extrem, extrem de prost făcut. Câți oameni au mai făcut greșeala mea când au votat? Îmi pare rău, Lucian, dar rezultatele astea “relevante statistic” sunt de fapt complet irelevante, din motivele menționate:

1. opțiunile individuale conțin mai multe opinii (informații suplimentare ce influențează votul ori îl previn, ca în cazul meu).
2. opțiunile sunt neclare și interpretabile.

În final sper că s-a înțeles ce voiam să se înțeleagă: nu condamn și nu apăr pe nimeni. Nu am suficiente informații, consider că nici Lucian nu are, așa că nu bag nicio opinie concretă la înaintare, și consider că nici el nu ar trebui să o facă. Personal, tind să îi înțeleg pe oamenii ăia și să fiu de acord cu decizia lor. Mi-aș putea susține argumentele și atât, nu și să susțin că alții care nu mi le împărtășesc sunt într-un fel sau altul.

În final, vă las cu ce a scris un amic pe Facebook: