Articol scris în 2017 despre promoția de atunci. Ce am scris se aplică și anul acesta.
Am fost ieri la festivitatea de absolvire a celor de la facultatea de medicină din Craiova și voiam să vorbesc puțin despre jurământul pe care l-au depus oamenii respectivi, jurământul lui Hipocrat.
Inițial ai crede că e vorba despre un jurământ din perspectiva unui om rațional, a unui om de știință nobil care își dedică viața îmbunătățirii vieților altora, și ai avea dreptate parțial. Mai jos e jurământul depus de cei de la medicină în exact aceeași formă copiată de pe Wikipedia (l-au copiat cu o greșeală gramaticală). Singura modificare e adăugarea unui “JUR!” (cu majuscule) de câteva ori în text, fiindcă după ce că e o porcărie aberantă, cineva a decis că studenții trebuie să o susțină cu și mai multă tărie.
Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea și Panacea și pe toți zeii și zeițele, pe care îi iau ca martori, că voi îndeplini acest jurământ și poruncile lui, pe cât mă ajută forțele și rațiunea. JUR:
– Să respect pe cel care m-a învățat această artă la fel ca pe propriii mei părinți, să împart cu el cele ce-mi aparțin și să am grijă de el la nevoie; să-i consider pe descendenții lui ca frați și să-i învăț această artă, dacă ei o doresc, fără obligații și fără a fi plătit. JUR!
– Să transmit mai departe învățăturile acestei arte fiilor mei, fiilor maestrului meu și numai acelor discipoli care au jurat după obiceiul medicilor, și nimănui altuia. JUR!
– Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență. JUR!
– Nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere (suntem în 2017, în unele locuri se practică legal sinuciderea asistată), și nici nu voi da vreun sfat în această privință. Tot așa nu voi da unei femei un remediu abortiv. JUR!
– Sacră și curată îmi voi păstra arta și îmi voi conduce viața. JUR!
– Nu voi opera piatra din bășică, ci voi lăsa această operație celor care fac această meserie. JUR!
– În orice casă voi intra, o voi face numai spre folosul și bunăstarea bolnavilor, mă voi ține departe de orice acțiune dăunătoare și de contacte intime cu femei sau bărbați, cu oameni liberi sau sclavi. JUR!
– Orice voi vedea sau voi auzi în timpul unui tratament voi păstra în secret, pentru că aici tăcerea este o datorie. JUR!
– Dacă voi respecta acest jurământ și nu îl voi călca, viața și arta mea să se bucure de renume și respect din partea tuturor oamenilor; dacă îl voi trăda devenind sperjur, atunci contrariul. JUR!
Față în față cu jurământul original al lui Hipocrat și un jurământ nou, modern, menit să fie relevant în lumea de după anul 1900, conducerea a dorit să se păstreze cel original fiindcă e mai “reprezentativ”, sau ceva de genul. Reprezentativ evului mediu, probabil. Nici măcar atât, că Hipocrat a trăit în antichitate. Niște demenți, fără dubii, probabil o adunătură de octogenari fără conexiuni cu realitatea. Mai jos e varianta modernă a jurământului:
Odată admis printre membrii profesiunii de medic mă angajez solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii; voi păstra profesorilor mei respectul şi recunoştinţa care le sunt datorate; voi exercita profesiunea cu conştiinţă şi demnitate; sănătatea pacienţilor va fi pentru mine obligaţie sacră; voi păstra secretele încredinţate de pacienţi chiar şi după decesul acestora; voi menţine prin toate mijloacele onoarea şi nobila tradiţie a profesiunii de medic; colegii mei vor fi fraţii mei; nu voi îngădui să se interpună între datoria mea şi pacient consideraţii de naţionalitate, rasă, religie, partid sau stare socială; voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană de la începuturile sale chiar sub ameninţare şi nu voi utiliza cunoştinţele mele medicale contrar legilor umanităţii.
Fac acest jurământ in mod solemn, liber, pe onoare!
Altceva, nu? Ceva ce ai putea declara cu mândrie, cu onoare, cu pasiune. Așa arată jurământul pe care te-ai aștepta să-l depună un viitor medic în anul 2017.
Oamenii ăștia își încep cariera ce se vrea a fi nobilă înșirând voit și conștient niște minciuni asupra cărora jură că le vor respecta, dar fără nicio intenție de a face asta. Știu că e simbolic și că în esență nu înseamnă nimic (deși un om cu principii nu ar putea folosi argumentul ăsta în apărarea lor), doar că totuși înseamnă ceva; dacă nu ar însemna nimic, nu s-ar mai spune. Jurământul pe care-l depui la începutul carierei de medic e simbolic propriilor credințe și moralității tale. Nu e un contract, dar e un angajament pe care ți-l iei public. Declari credința ta în niște lucruri, în niște principii, devotamentul tău pentru a fi o forță a binelui în lume. Sunt sigur că mulți studenți au ridicat un deget pentru a se împotrivi mizeriei care li s-a impus, ori măcar pentru a-și arăta nemulțumirea. Sunt sigur că sunt mulți care nu s-au gândit doar “fie, nu mă interesează, hai să trecem peste și să-mi văd de viața mea”. Sunt sigur…
În plus, mă întreb câți dintre cei care au depus jurământul se consideră creștini (ori atei, ori de altă religie) și câți dintre ei realizează gravitatea blasfemiei săvârșite conform religiei lor.
Nu am văzut niciun student care să se fi abținut din a spune mizeriile alea. Poate au fost, dar eu nu i-am văzut. Să sperăm că și-au luat studiile mai în serios decât își ia principiile. Altfel… Apollo, Esculap, Higea, și Panacea să ne ajute.
Discover more from Ovidiu Avrămuș | Blog
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
