Călin Georgescu nu e președintele pe care îl vrem, e președintele pe care îl merităm

Am numit așa articolul fiindcă sunt convins că cea mai mare parte din votanții ăstuia nu îl vor de fapt președinte, doar că nu îl înțeleg pe omul ăsta și ce reprezintă el. Probabil un număr foarte mic din votanții lui îl înțeleg cu adevărat, majoritatea cred că sunt doar oameni care „vor altceva”, iar acel „altceva” pare a fi un președinte care a scăpat din cămașa de forță. Așa cred ei că ne va fi mai bine.

Problema mea nu este atât de mult cu felul în care pretinde Călin Georgescu că vrea să ajute România, că toți candidații pretind același lucru, doar că vor să o facă prin mijloace diferite, iar dezbaterea politică se bazează pe analiza metodelor fiecărui candidat și meritul lor din punct de vedere rațional. Problema mea principală este efectiv cu Călin Georgescu omul, cu credințele și perspectivele lui independent de candidatura sa la președinție, credințe și perspective incompatibile cu realitatea și bunul simț. Nu pot respecta un om fie în așa hal de afectat psihic încât ar trebui închis pentru binele lui și al celor din jur, fie în așa hal de împotrivit educației și rațiunii. Înainte de orice, Călin Georgescu, ca și soția lui (altă dementă și aia), este împotriva educației, fiindcă dacă era un om pasionat de cunoaștere și dornic să-și hrănească intelectul, nu ne mai vorbea despre ruperea firului divin prin cezariană, energii și vibrații, ori extratereștrii cu care a copulat el în timp ce Cristela filma.

Dacă ar fi ceva ce aș vrea să învățăm din situația în care ne aflăm, aș vrea să fie asta: vorbiți. Vorbiți așa cum ați vorbit acum, dar nu vorbiți doar în cele două săptămâni dintre tururile de alegeri când deja vă e teamă că vă va cădea cerul în cap; vorbiți și arătați cu degetul și în restul timpului când auziți idei ca cele exprimate de Georgescu, indiferent de la cine ar veni. Nu trebuie să luați gâtul nimănui, doar să vorbiți, să puneți întrebări, să contraziceți cu fapte, să puneți în dificultate oamenii cărora le curge rahatul din gură, indiferent că e vorba despre reptilieni și ocultă sau astrologie, homeopatie, 5G, ori „plandemia” COVID-19. „See something, say something.”

Învățați să nu mai treceți cu vederea toate ideile astea nocive pe care le auziți de la prieteni, familie, apropiați. Indiferent că nu ajungeți nicăieri, măcar pentru voi să știți data viitoare când pare că ia lumea foc că nu ați stat cu mâinile în sân. Orice efort contează.

Vă lăudați cu unfriend-uri, până acum ce ați păzit? Nu îi știați pe oamenii aia? Nu știați ce le poate capul și în ce cred? S-au găsit peste noapte să vă dezvăluie că sunt scrântiți, ei până atunci fiind oameni cu capul pe umeri? Ori știați și ați trecut cu vederea, ori nu sunteți atenți la oamenii cu care vă înconjurați. Ați trecut de-a lungul timpului cu vederea atâtea lucruri în opoziție directă cu orice formă de intelectualitate până absurditatea v-a ajuns din urmă mai mare și mai puternică decât ați văzut-o vreodată și acum nu o mai puteți trece cu vederea și va periclitează sănătatea, stilul de viață, drepturile, și cine mai știe ce, să sperăm că nu vom afla.

Apoi, la voi înșivă sunteți atenți? Obișnuiți să întrebați oamenii ce zodie sunt? Credeți în zei? Preferați remediile din comentariile de pe Facebook ori ascultați sfaturile medicilor? Ascultați de experții din diverse domenii ori de autori de pe bloguri obscure? Ia deschideți Instagram și vedeți ce influenceri urmăriți; Sânziana Negru? Ana Țepuș? Colo? Alina Ceușan? Podcast-urile cui le ascultați? Morar? Buhnici? Țibulcă? Dar muzica? Ați fost la cinema să vedeți filmele lui Selly și a restul copiilor ăia cretini? Ați cumpărat pizza lui Dorian din supermarket? Ați mâncat la restaurantul lui Pescobar? În vară ați crescut audiența la Insula iubirii? Unde aruncați țigara după ce ați fumat-o? Purtați centura de siguranță oriunde ați sta în mașină și îi îndemnați și pe ceilalți să facă la fel?

Nu știu câte ore mi-ar lua să fac o listă exhaustivă. Toate lucrurile astea sunt legate între ele și sunt legate de starea societății în care trăim. Toate lucrurile astea formează o rețea nocivă de idei și comportamente în conștiința colectivă și cu cât mai multe noduri eliminăm din rețeaua asta, cu atât mai bine ne va fi. Schimbarea nu începe de la cel mai înalt nivel, începe de la cel mai de jos. Dacă vrem lucruri bune, trebuie întâi să ne uităm la noi înșine și la viețile noastre cotidiene. Când noi vom fi mai buni, lumea va fi mai bună. Nu ne place mizeria din oraș? Hai să nu mai aruncăm pe jos. Nu ne place corupția? Hai să nu mai dăm mită la medic. Vrem respect din partea statului sau a corporațiilor din viețile noastre? Hai să le arătăm public cu degetul când își bat joc de noi în loc să ne resemnăm că „nu schimbă o singură persoană nimic”. Vrem conducători educați și competenți? Hai să renunțăm la credințele noastre nefondate și să muncim să fim noi mai educați.

Și tot așa, și tot așa. „Cum pot fi eu mai bun” este întrebarea pusă la nivel individual care ne poate salva la nivel colectiv.

Dacă cumva o să câștige acel imbecil absolut, vina nu va fi strict a votanților lui; va fi a noastră, a tuturor.

Lumea aia bună pe care o vrem costă; lucrurile bune nu pică din cer, trebuie să muncim pentru ele. Vrem o „țară ca afară”, trebuie să facem eforturi, oricât de mici, atât în privința noastră, a credințelor și comportamentului nostru, cât și a celor din jur, în măsura în care putem fără să le dăm în cap. Începem cu noi, ne evaluăm, și vedem ce credințe s-ar regăsi într-o lume idilică și care nu. Dacă e un exercițiu de imaginație dificil, avem suficiente țări în lumea asta de la care să ne inspirăm – Human Development Index, Quality of Life Index, World Happiness Report.

„Schimbarea începe cu tine” este un clișeu care ascunde un adevăr profund și de mulți neînțeles.