Pericolul suntem noi, nu Georgescu sau Simion, iar pericolul nu a trecut

Un titlu alternativ pentru un articol în mare parte identic era „Te uiți vreodată în oglindă când te întrebi cum e posibil?”
Îl păstrasem pentru eventualitatea câștigului lui Simion, dar ar fi mers și acum.

Prefață
Răul din lume: neputința imaginară prin care ne justificăm inacțiunea și contribuția →
Călin Georgescu nu e președintele pe care îl vrem, e președintele pe care îl merităm →

Recomand întâi citirea articolelor de mai sus.

De când a câștigat Călin Georgescu primul tur în decembrie 2024, toți românii care nu respiră pe gură au început să se panicheze, și pe bună dreptate; cum să ajungă un individ precum Georgescu mai mult decât o caricatură de care râdem doar fiindcă a considerat de cuviință să candideze la președinție? Foarte simplu, cred eu.

Dacă ar fi ceva ce aș vrea să învățăm din situația în care ne aflăm, aș vrea să fie asta: vorbiți. Vorbiți așa cum ați vorbit acum, dar nu vorbiți doar în cele două săptămâni dintre tururile de alegeri când deja vă e teamă că vă va cădea cerul în cap; vorbiți și arătați cu degetul și în restul timpului când auziți idei ca cele exprimate de Georgescu, indiferent de la cine ar veni. Nu trebuie să luați gâtul nimănui, doar să vorbiți, să puneți întrebări, să contraziceți cu fapte, să puneți în dificultate oamenii cărora le curge rahatul din gură, indiferent că e vorba despre reptilieni și ocultă sau astrologie, homeopatie, 5G, ori „plandemia” COVID-19. „See something, say something.”

Învățați să nu mai treceți cu vederea toate ideile astea nocive pe care le auziți de la prieteni, familie, apropiați. Indiferent că nu ajungeți nicăieri, măcar pentru voi să știți data viitoare când pare că ia lumea foc că nu ați stat cu mâinile în sân. Orice efort contează.

Proști vor fi mereu printre noi. Cred că suntem într-un punct în care putem să renunțăm la rețineri și să o spunem drept, mulți oameni de rând sunt proști. Foarte proști. Așa a fost și așa va fi mereu.

Proști vor fi mereu printre noi. Cât de influenți ajung acei proști depinde de restul oamenilor din jur care le permit asta, de cele mai multe ori doar prin inacțiune. „Nu-mi bat capul.” Câți n-am zis asta și de câte ori? Apoi astea sunt consecințele—oamenii ăia nu sunt majoritari, deseori nici în anturajele lor, iar când încep să se lovească din ce în ce mai des de opoziție din partea celor din jur, poate se mai cumpătează și încep să își pună ideile la îndoială, că anturajul e puternic, indiferent că ești adolescent sau adult. Dacă opoziția nu există, însă, stima le crește și ei continuă să își perpetueze mizeriile și poate să și influențeze pe alții, ca niște viruși.

Și nu trebuie să fie cine știe ce idei grandioase, nu e nevoie să vorbească despre „chemtrails” și microcipuri, poate fi ceva banal ca astrologia.

Apoi, la voi înșivă sunteți atenți? Obișnuiți să întrebați oamenii ce zodie sunt? Credeți în zei? Preferați remediile din comentariile de pe Facebook ori ascultați sfaturile medicilor? Ascultați de experții din diverse domenii ori de autori de pe bloguri obscure? Ia deschideți Instagram și vedeți ce influenceri urmăriți; Sânziana Negru? Ana Țepuș? Colo? Alina Ceușan? Podcast-urile cui le ascultați? Morar? Buhnici? Țibulcă? Dar muzica? Ați fost la cinema să vedeți filmele lui Selly și a restul copiilor ăia cretini? Ați cumpărat pizza lui Dorian din supermarket? Ați mâncat la restaurantul lui Pescobar? În vară ați crescut audiența la Insula iubirii? Unde aruncați țigara după ce ați fumat-o? Purtați centura de siguranță oriunde ați sta în mașină și îi îndemnați și pe ceilalți să facă la fel?

Ce m-a dezamăgit pe mine mai mult decât rezultatele alegerilor din decembrie 2024 și ale turului I din mai 2025 au fost oamenii dezgustați de Călin Georgescu și George Simion, dar care au rămas constanți în credințele și comportamentul lor.

Nu văd nicio schimbare în oameni, nici măcar în apropiații mei, dintre care nici în cei care au suferit psihic mai mult decât alții în urma alegerilor din 2024. Am observat că oamenii nu sunt capabili să facă legături indirecte între propriile credințe și comportamente și evenimentele externe care pretind că îi zguduie.

Toți dau vina pe alții, n-am văzut o singură persoană care să se întrebe dacă este ceva, oricât de mic, cu care să fi contribuit la situația actuală în care oameni ca Georgescu (în special) ori Simion au avut șanse mari să ajungă președinți. Toți se uită înafară, nimeni nu vrea să își asume niciun fel de responsabilitate. Toată lumea dă vina pe votanții lor. Personal, tind să cred că sunt mai mulți români care nu i-au votat și care nu îi susțin, dar care au o vină mai mare în succesul lor doar fiindcă de-a lungul timpului nu au ridicat nici măcar un deget să oprească răspândirea ideilor și credințelor care ne-au adus aici.

Am mai exprimat gânduri asemănătoare în trecut, despre starea și viitorul țării, poate mai subtil, poate mai direct, dar e o parte din mine care ar fi vrut să ajungă Călin Georgescu președinte, fix fiindcă îl consider un dobitoc crunt care ar fi făcut rău țării. Poate că România are nevoie de un șoc dur, poate când ajunge cuțitul la os vom începe să FIM schimbarea, nu doar să o cerem altora.

Sunt astfel de gânduri de care mă feresc să le expun public fiindcă îmi par un pic cam întunecate și fiindcă mă zbat cu ele. Îmi e greu să am o poziție fermă de care sunt convins, dar asta îmi pare că ar fi un lucru bun dacă ar fi împărtășit și de restul oamenilor, căci nu cred că ne-ar strica să fim un pic mai umili și introspectivi.

Mă lupt cu, dar și pentru speranța și credința în oameni. În afara unor momente de furie și/sau dezamăgire profundă, mereu am fost într-un echilibru fragil între negativismul și pozitivismul cu care privesc oamenii. Nu mai am aceeași furie energică pe care o aveam când eram mai tânăr și nu ezitam să lovesc când aveam o țintă, acum o parte din acea furie a fost înlocuită de o tristețe tăcută. Oboseală sau înțelepciune, nu știu cum să o numesc; poate e puțin din ambele, sper doar să fie și niște înțelepciune pe acolo. În vremuri recente, totuși, îmi pare că tind să cad mai mult în partea negativă, și e un pic înfricoșător. Nu știu ce fel de persoană aș fi dacă aș cădea mai mult în direcția asta, dar nu văd prea multă liniște și pace interioară în acel întuneric.

Îmi e frică de ce se întâmplă, îmi e frică de cum mă afectează extern, mai frică de cum mă afectează intern, sunt trist că cei din jurul meu nu fac nimic și sunt furios că cei din jurul meu nu fac nimic. Ori, mai bine zis, fiindcă nici măcar nu realizează că trebuie să facă ceva—ei în sinea lor, ca apoi să reflecte schimbările alea înafară.

Sunt dezamăgit de aproape toți oamenii din jurul meu.

Nicio picătură nu se simte responsabilă de inundație.

Am văzut după alegerile din mai 2025 mulți oameni felicitând pe alții din diverse regiuni ale țării unde s-a votat predominant cu Nicușor Dan, ca și cum merită o medalie doar fiindcă n-au votat cu flegma umană care este George Simion, și nu înțeleg de ce.

Oamenii nu s-au schimbat; degeaba votezi tu cu un om normal când în restul timpului lași prostia și ignoranța să zburde în cercurile tale sociale și în final în societate. Uneori trebuie să iei atitudine și să faci eforturi pentru a trăi în lumea în care pretinzi că vrei să trăiești; uneori nu e suficient să nu dai foc, trebuie să mai și împiedici răspândirea focului.

Ziceam într-un story după primul tur din mai 2025:

Nu mă enervează atât proștii care l-au votat pe Simion în primul tur cât mă enervează übermenschii care îi arată cu degetul. Pe proștii care l-au votat pe Simion îi știu de o viață, oricine îi știe dacă s-a interesat vreodată de lumea din jur. Nu înțeleg șocul și dezamăgirea, la ce vă aşteptați? Unii am mai ridicat de-a lungul timpului un deget să încercăm să schimbăm ceva, să fim mai puţin toleranți față de prostia care acum v-a udat chiloții, să fim oameni mai buni și să îi atenționăm pe alţii când ei nu sunt. Acum vin tot felul de papagali care de-a lungul anilor au fost îngăduitori cu ciuma intelectuală şi brusc se țin de nas și arată cu degetul către plebea care nu votează cum trebuie fiindcă-s prea proști, domne’, nu ca ei. Da; chiar sunt, sunt proști. Ce ai făcut până acum în privința asta?

O mare parte din vină pentru ce se întâmplă o purtăm noi, ăștia mari deștepţi și cu nasul pe sus, fiindcă am fost prea permisivi cu toate ideile cretine ale oamenilor din jurul nostru până ne-a ajuns apa la gât și acum ne minunăm de ce se întâmplă.

Românii au demonstrat că deși mai toți își împing progenitura către educație, apoi când o văd manifestată, o desconsideră. Au arătat că educația nu are valoare, ci volumul strigătului și cât de sus poți să ridici pumnul în aer.

Câștigul lui Nicușor Dan este indubitabil—din nou, pentru oricine nu respiră pe gură—un câștig pentru normalitate și prosperitate, dată fiind mâzga umană împotriva căruia a candidat. Cred că ar trebui să ne bucurăm—o perioadă; apoi ar trebui să începem toți să punem osul la muncă, ca în 5 ani să nu ne trezim iar în asemenea momente critice. Munca cea mai grea, însă, e realizarea că avem de muncă.

Românii sunt tot români, nu vă amăgiți altfel.

O metodă simplă de a evita situațiile astea neplăcute am scris-o în articolul anterior despre Georgescu: