Am făcut multe tâmpenii în trecut. Foarte multe. Am făcut lucruri absolut cretine, stupide, și oricum altcumva vreți să le numiți. Și am fost un idiot, de multe ori cel mai mare. Am trecutul plin de astfel de lucruri. Nu numai, dar destule. La naiba, am aproape 21 de ani, trecutul meu încă mai constă în mare parte în copilărie, iar asta ar trebui să spună tot.
Am făcut și spus lucruri care și la puțin timp după am realizat ce idioate au fost. Am făcut multe porcării, dar dacă în prezent nu încerc să le ascund, nu înseamnă că sunt încă aceeași persoană și gândesc la fel. Nu încerc să le ascund fiindcă sunt o parte din mine, din trecutul meu, iar dacă a fost nevoie să fiu un idiot o dată, de două sau de o mie de ori ca să ajung să fiu persoana care sunt acum, nu regret nimic. Nu mă încântă faptul că am făcut lucrurile respective, dar nu îmi e rușine cu ele. Nu îmi e rușine pentru că le-am făcut când le-am făcut, mi-ar fi rușine dacă le-aș face acum. Din punctul meu de vedere, acolo e o altă persoană, o variantă mai veche a mea. Eu, cel din prezent, nu am de ce să mă rușinez. Eu, cel din prezent, nu am făcut acele lucruri.
Am făcut multe tâmpenii în trecut. Foarte multe. Și am fost un idiot, de multe ori cel mai mare. Și uneori încă mai sunt și mai fac sau spun tâmpenii. Multe tâmpenii. E halucinant, dar cumva încă mi se mai întâmplă. Și ce e și mai ciudat? Că o să continui să fac tâmpenii și în viitor. Până când? Pentru tot restul vieții mele. O să strâng în toată viața mea nenumărate lucruri stupide pe care le-am făcut sau le-am spus. Toată viața. Și nu o să le ascund după ce trec peste ele, pentru că nu voi avea nimic de ascuns. Pentru că totul va fi fost în trecut și nu va mai conta. Pentru că persoana care le-a făcut la momentul respectiv era o persoană diferită care făcând sau spunând lucrurile respective, m-a ajutat doar să mă ridic peste nivelul ăla și să devin o persoană mai bună.
Ce trebuie să învățăm din asta? Că oamenii se schimbă, unii mai mult și în perioade mai scurte decât alții, iar trecutul unei persoane e exact asta; trecutul. Judecă o persoană pentru cine este, nu pentru cine a fost.
Discover more from Ovidiu Avrămuș | Blog
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
5 comentarii
biank4447
04/01/2013 la 11:46Ce spui e-adevarat, adica ma regasesc in ceea ce scrii tu, insa din nefericire, la noi inca mai circula si inca se mai aplica zicala aia cu lupul si parul. Adica vei fi judecat. Sunt constienta ca probabil nu-ti pasa de ‘procesele’ altora, dar exista un dezavantaj cat se poate de real: traim intre oameni care nu pot vedea padurea din cauza copacilor, unde paiul din ochiul altuia e mai important decat barna proprie, unde se cauta cu tot dinadinsul skeletons in the closet doar pentru a se fabrica un motiv pentru a ti se da brangi (cand esti pe marginea prapastiei).
obsessive13
30/03/2013 la 15:47Nu trebuie sa regretam greselile din trecut mai ales pentru ca la momentul acela , acea decizie era cea mai buna. De judecat, toti stiu sa judece si o vor face. Dar eu una sunt cu sufletul impacat ca acea alegere a fost a mea.
Gavrilas Otniel
08/12/2013 la 22:29Ca vei fi e o mare intrebare, chief!
Pingback:
31/12/2013 la 12:00Pingback:
28/03/2018 la 14:36