Am fost ieri să văd ‘Justice League’ la IMAX, bine-nțeles, ca toate filmele de la DC de până acum (mai puțin ‘Suicide Squad’). Spre diferență de toate filmele de la DC de până acum, ‘Justice League’ a fost primul care m-a dezamăgit.
Să purcedem:
1. Gura lui Superman.
Vai de capul meu cum i-a arătat gura în unele scene în care i-au scos mustața digital. În majoritatea a arătat în regulă, se observa puțin atunci când vorbea, dacă te uitai la gura lui și îi cunoșteai bine fața (l-am văzut în ‘Man of Steel’ de vreo 6 ori și de vreo 4 ori în ‘BvS’, printre alte filme…), dar în PRIMELE SCENE din film arată absolut groaznic. Am înțeles că de scenele de la început s-a ocupat alt studiou, nu cel care s-a ocupat de cele din restul filmului, și de-aia are gura aia handicapată.
2. A fost prea scurt.
Warner Bros. au pus presiune asupra lor să îl facă mai scurt, fiindcă precedentele au fost “prea lungi”, în special ‘Batman v Superman’, care are și o variantă cu scene în plus ce ajunge la 3 ore (pe care am văzut-o de cel puțin 3 ori, pe lângă filmul din cinematograf). Așadar filmul din universul DC care aduce împreună toți supereroii lor de până acum (și nu numai) e în același timp cel mai scurt film dintre toate. Au considerat că asta are sens. Și se simte asta: filmul pare grăbit. Pur și simplu nu e destul timp să îți pese de oamenii ăia și de ce se întâmplă acolo.
De noile personaje nu prea îți pasă fiindcă nu petreci destul timp cu ele, chiar dacă știm că vor urma filme pentru fiecare în parte. Micile povești individuale sunt mult prea scurte și nu au niciun impact, par nelalocul lor și de umplutură. Strategia asta opusă celor de la Marvel, în care întâi îi bagi pe toți într-un film și după explici cine sunt, nu a funcționat. A funcționat cu Wonder Woman în ‘BvS’, dar asta fiindcă a fost una singură și au tratat-o într-un mod misterios, era suspans acolo, iar când au dezvăluit-o fix în mijlocul acțiunii, instantaneu te-ai îndrăgostit de ea. În ‘JL’ ți se bagă pe gât Aquaman (de care mi-a cam plăcut, dar prea l-au făcut cowboy), Flash (care e în regulă, dar în afară de a arăta multe monitoare în ascunzătoarea lui pentru a sugera că nu e doar un copil oarecare, nu au menționat deloc faptul că e om de știință «parcă au zis ceva de IQ-ul lui și atât», și l-au transformat din unul dintre cei mai sociabili și extravertiți membri ai grupului într-un bâlbâit care are probleme cu interacțiuni umane), și Cyborg (mhm, ok), și trebuie să îți pese de străinii ăștia. Îmi părea rău că nu apare și Green Lantern, dar acum mă bucur. El mai lipsea din dezastrul ăsta.
3. L-au “Marvelizat”.
Știam că încearcă să își facă filmele mai “ușoare” și mai amuzante, ca cele de la Marvel, fiindcă, cumva, majoritatea se pare că asta vor, apoi când l-au adus pe Whedon să termine de regizat filmul după ce s-a sinucis fata lui Snyder, am început să mă panichez cu adevărat. În final a ieșit un fel de amestecătură dintre filmele pentru adulți pe care le-am avut până acum cu ‘MoS’ si ‘BvS’ și filmele la care te duci cu familia de la Marvel. Nu mă înțelegeți greșit, îmi place stilul filmelor de la Marvel, doar că după ce copiii se duc la culcare, vrei să vezi și ceva care să te cutremure un pic, ceva diferit. Am adorat stilul de la DC de până acum și regret enorm că merg în direcția Marvel. Regret cel mai mult în privința lui ‘JL’ deocamdată fiindcă au făcut asta foarte prost. Multe glume sunt forțate și creează niște scene de-a dreptul penibile și total nerealistice, cel mai bun exemplu ar fi scena de la final când Superman și Cyborg separă porcăriile alea și are loc o explozie, după care stau întinși pe jos și spun glumițe și râd. S-au scremut atât să îl facă mai amuzant și ușor de digerat încât e complet ridicol.
4. Învierea lui Superman.
Prea scurtă; grăbită și prea puțin semnificativă. Dacă filmul nu ar fi durat doar 5 minute, s-ar fi putut concentra mai mult pe învierea lui și puteau fi făcute multe lucruri bune cu asta. Am primit, totuși, ceva ce îmi doream de la ‘JL’. Oarecum. Am primit o confruntare dintre Superman și ceilalți membri și scenele respective, mai ales cea în care îi ține pe Aquaman, Wonder Woman, și Cyborg ca și cum n-ar fi nimic, în timp ce întoarce capul spre Flash și ăla se uită șocat la faptul că se poate mișca la fel de repede ca el…
5. Învierea lui Superman #2.
Finalul de la ‘BvS’ în care se ridică puțin pământul de pe sicriul lui Superman a fost acum complet degeaba. În contextul noului film, nu mai are niciun sens treaba aia, și cu foarte puțin efort puteau să facă scena aia să însemne ceva mai mult decât un teaser pentru audiență.
6. Noul costum al lui Superman.
Mi-a amintit de ‘Batman & Robin’.
Sper să-și vină în fire până la următorul film.
7. Costumul negru al lui Superman.
… care nu a existat. Mi-ar fi plăcut să-l văd în negru și să fie ceva poveste în jurul elementului ăsta, dar ne întoarcem la partea cu filmul care e prea scurt pentru lucruri care chiar ar fi interesante.
8. Steppenwolf.
Steppenwolf nu mi s-a părut destul de amenințător și iar revenim la cum ar fi putut fi dacă era mai mult timp. Mi s-a părut grozav cum Superman mătură cu el pe jos ca și cum n-ar fi nimic, dar speram întâi să-i bată bine pe ceilalți, să-i vedem rupți, suferind. Speram să îi văd renunțând la orice speranță înainte ca, știi tu, SIMBOLUL SPERANȚEI să îi salveze. Mi-ar fi plăcut să fie mai amenințător și să pară mai periculos, pentru ca atunci când aflăm în viitoarele filme că de fapt e mic copil pe lângă Darkseid, să ne treacă fiorii imaginându-ne cât de puternic și periculos e Darkseid.
9. Easter Eggs.
Preferatele mele: puloverul gălbui pe care Aquaman îl dă jos după ce vorbește pentru prima oară cu Batman, care face trimitere la costumul lui clasic, și nuanțele subtile ale melodiei vechi a lui Batman, cea cu care am crescut, cea pe care toată lumea o știe. Nu știam că a lucrat compozitorul melodiei originale la coloana sonoră și nu mă așteptam să aud porțiuni din melodia originală. A fost un sentiment grozav.
Per ansamblu, ‘Justice League’ a fost cel mult în regulă. Dezamăgitor din multe puncte de vedere și satisfăcător din mult mai puține. Inițial se vorbea despre un film în două părți, ceea ce cred că ar fi salvat prima aventură a ligii, având în vedere că cu o bună parte dintre personaje nu avem nicio relație înainte de film. Având în vedere că filmul nu s-a bucurat de prea mult succes, mi-e teamă de efectele pe care le va avea asupra viitoarelor filme.
10. Eu ieșind de la film.
Discover more from Ovidiu Avrămuș | Blog
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
