‘BioShock: Rapture’ – John Shirley

Nu mai știu câți ani au trecut de când am citit ultima carte de ficțiune și m-a bucurat să citesc chiar ‘BioShock: Rapture’ după ce am trecut din nou prin întreaga serie de “jocuri” care a inspirat-o.

Mi s-a părut bine scrisă și fidelă universului creat de “jocuri”. Acțiunea se petrece înainte de începutul primului “joc” și descrie crearea orașului Rapture sub ocean, de la o simplă idee la realizare. A fost interesant să citesc despre începuturile orașului și să aflu mai multe despre viețile personajelor care în “joc” poate deja căzuseră victime dezastrului din oraș și doar le auzeam vocile prin înregistrările pe care le lăsaseră în urmă. În mod special mi-a plăcut să aflu mai multe despre Andrew Ryan, care mi se pare unul dintre cele mai memorabile personaje din orice operă fictivă și ale cărui cuvinte mi-au rămas întipărite în minte de când aveam 15 ani și am “jucat” primul ‘BioShock’. Întotdeauna a avut o intensitate copleșitoare în voce și o carismă puternică, aproape că m-a cucerit cu ideile lui extreme când îl auzeam ca adolescent vorbind despre oameni și paraziți.

What is the difference between a man and a parasite? A man builds. A parasite asks, ‘Where is my share?’ A man creates. A parasite says, ‘What will the neighbors think?’ A man invents. A parasite says, ‘Watch out or you might tread on the toes of God.’ – Andrew Ryan

I am Andrew Ryan, and I’m here to ask you a question: is a man not entitled to the sweat of his brow? ‘No!’ says the man in Washington, ‘It belongs to the poor.’ ‘No!’ says the man in the Vatican, ‘It belongs to God.’ ‘No!’ says the man in Moscow, ‘It belongs to everyone.’ I rejected those answers; instead, I chose something different. I chose the impossible. I chose… Rapture, a city where the artist would not fear the censor, where the scientist would not be bound by petty morality, where the great would not be constrained by the small! And with the sweat of your brow, Rapture can become your city as well. – Andrew Ryan

On the surface, I once bought a forest. The Parasites claimed that the land belonged to God, and demanded that I establish a public park there. Why? So the rabble could stand slack-jawed under the canopy and pretend that it was paradise earned. When Congress moved to nationalize my forest, I burnt it to the ground. God did not plant the seeds of this Arcadia; I did. – Andrew Ryan

A man chooses, a slave obeys. – Andrew Ryan

Lasă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Diverse