Primul coșmar adevărat

N-am avut vreodată cu adevărat un coșmar; cel puțin nu le-aș numi așa. Nu sunt niciodată deranjat de ele și nu mă trezesc din somn sau chestii de genul. Sunt doar ușor neplăcute. Acum câteva nopți, totuși, am avut primul meu coșmar adevărat.

Eram singur acasă și auzeam șoapte. Am căutat prin întreaga casă încercând să găsesc sursa, dar nu am reușit. Trecând pe lângă baie, am observat ușa puțin crăpată și lumina aprinsă. Mă bucuram gândindu-mă că am găsit sursa șoaptelor și am deschis ușa. În cada plină cu apă, învelit în cearșafuri, era un cadavru. Cearșafurile au început să se dea la o parte, dezvăluind corpul unei femei cu pielea neagră, ca și cum ar fi fost arsă. A deschis ochii, s-a ridicat din cadă și a început să leviteze ușor spre mine. Nu mai auzeam șoaptele, dar eram surzit de liniște.

M-a trezit Jumătatea. Respiram foarte repede, ca și cum aș fi avut un atac de panică, și mi-a luat câteva secunde să mă dezmeticesc. Am o imaginație bogată și am visat multe lucruri care ar părea mult mai tulburătoare de atât, dar pentru mine ăsta a fost cel mai deranjant vis pe care l-am avut vreodată și singurul coșmar adevărat în 22 de ani. Mi s-a părut extrem de interesant și sper să mi se mai întâmple.

N-aș scrie în mod normal despre ce porcării visez, mi se pare stupid și nu îmi imaginez că e cineva interesat să citească despre așa ceva, eu unul n-aș fi, dar am zis că sunt circumstanțe mai deosebite. Și sunt pe tura de noapte și mă plictisesc. So fuck you.


Discover more from Ovidiu Avrămuș | Blog

Subscribe to get the latest posts sent to your email.

Un comentariu

Lasă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.