Ce faci când îți este blocată mașina?

Sâmbătă după-amiază, când să plec de la Jumătate, mașina blocată în parcarea de vis-a-vis, dar la ce mod: lângă mine loc mai mult decât destul să mai intre o mașină, dar spațiul a fost lăsat liber și m-a blocat intenționat.

Timp de vreo 10 minute am stat și am claxonat de câteva ori, dar degeaba. La 15 metri de mine vreo 3 indivizi cu copii, discutau. După 10 minute, vine o doamnă care vrea să parcheze în locul de lângă mine și nu poate fiindcă botul mașinii care mă blocase pe mine blocase și accesul în locul liber de lângă mine. Aflu de la ea că încerca să parcheze unde parchează ea în mod normal și îmi spune apartamentul la care stă proprietarul mașinii care mă blocase.

Nu mă duc să sun la apartament, în schimb sun la poliția locală în ideea ca vin să îi ridice mașina. Mi se spune că nu se mai ridică mașini. Întreb unde pot să sun, “niciunde”. Întreb ce pot să fac, “nimic, mai insistați la client”. Întreb ce fac dacă nu vine nimeni, “nu aveți ce să faceți”. Am rămas prost. Știam că nu se mai ridică mașini parcate neregulamentar (apropos, nici acum nu îmi vine să cred așa ceva), dar când blochează pe altcineva nu îmi puteam imagina că nu ridică, mi se pare halucinant (presupun că se pot da totuși amenzi, nu?).

Între timp, Jumătatea îmi spune că proprietarii, un domn și o doamnă, stau pe balcon și se uită la mine. Sunăm și la cea mai apropiată secție, iar ei trimit un echipaj. Mă gândesc să fac poză la mașini și abia apoi se sesizează proprietarii. Coboară o doamnă, zâmbind, “asta e mașina ta?” Și începe discuția; îi vorbesc frumos și o întreb de ce m-a blocat. “Pentru că mi-ați ocupat locul de parcare”. Îi spun că nu îi aparține ei, specific, și că nu este parcare privată pentru riverani. Nu înțelege. O întreb de ce nu a parcat lângă mine, că era destul loc. “Pentru că ăla e locul vecinei”. Cel pe care oricum îl blocase cu botul mașinii, și îi spun asta. Nu zice nimic. Îi spun că e urât ce a făcut, că nu e civilizat, degeaba. “Trebuia să parchezi în altă parte, uite acolo, sau acolo”. I-am spus că nu erau alte locuri când am ajuns eu și că nu am greșit cu nimic parcând unde am parcat, că am același drept ca și ea la locul respectiv. Ea nu, ăla e locul ei, de ce să parcheze ea peste drum? La un moment dat îmi atrage atenția că ea mi-a vorbit frumos, nu la per tu (deși, ca idee, o făcuse). O întreb despre ce vorbește și aparent îi zisesem o dată din greșeală “mașina voastră” în loc de “dumneavoastră”. Râd puțin și îi zic că a găsit de ce să se ia, apoi să nu îmi spună ea de bun simț când ea s-a purtat cum s-a purtat, blocându-mă. Nu zice nimic, se urcă în mașină și o mută. Eu o las acolo și îi spun să aștepte cu mine, că vine poliția.

Până să ajungă poliția, unul dintre indivizii din apropiere, care erau acolo de când claxonam eu, strigă la femeia care mă blocase și îi zice “vecină, te văzu femeie, că dacă parca în locul meu, îi mutam mașina în intersecție”. Râd de urangutan și îi zic că nu cred că făcea asta. Mai comentează el aiurea pe acolo, argumentând la un moment dat că e parcarea lor personală fiindcă până recent aveau gardul viu până la stradă și a fost mutat ca să facă loc de parcare (parcă locatarii au făcut asta, nu primăria). Era clar deja din ce țărână se trage omul.

Când ajunge poliția, o ia pe individă la rost și îi explică frumos că nu e parcarea ei, că oricine poate parca acolo, că nu se face așa, că poate aveam o urgență și nu puteam pleca din cauza ei, și așa mai departe, toate chestiile astea care țin de bun simț, ce îi zisesem și eu. Ea tot pe a ei o ținea, nu înțelegea ce i se spune. “De ce să parchez eu în altă parte, trebuia să parcheze el, uite acolo, acolo.” Îi tot spun că în primul rând când am ajuns eu nici nu erau libere locurile alea. Degeaba. Maimuțoiul scandalagiu se implică și el. Când aude de chestia cu mutatul mașinii în intersecție, “nu, nu, nu am zis așa ceva, nu îmi mai pune cuvinte în gură”. Spune o dată că nici măcar nu m-a blocat, că ea a parcat pe trotuar, că aveam loc să ies. Pentru o secundă nu îmi vine să cred, mai ales că fusese acolo cât timp claxonam ca disperatul. Îi spun că am făcut poză și pot să demonstrez că m-a blocat. Ignoră, mai țipă un pic pe acolo, apoi iar că de fapt nu m-a blocat. Îi zic iar, mai rar, “am făcut fo-to-gra-fi-e”. Până la urmă îl calmează polițiștii și se retrage. Păcat, ar fi trebui să vină să audă ce îi zic polițiștii ăleia care m-a blocat, care la un moment dat deviază și se revoltă că au venit fiindcă m-a blocat pe mine, dar că nu au găsit pe cine i-a spart geamul mașinii acum ceva timp. Râdeam cu un prieten că poate i-a mai blocat și pe alții care nu au recurs la aceleași metode ca mine.

În final recunoaște de față cu polițiștii că e o țărancă proastă și că m-a blocat intenționat, chiar dacă erau alte locuri libere, unul chiar lângă mine. Sunt convins că nu a învățat nimic și că în mintea ei tot ea a avut dreptate. Acum din cauza maimuțoiului ăla, parchez ceva mai departe de blocul Jumătății, că îl văd în stare să facă vreo prostie. Aparent se tot uita pe la mașina mea într-un anume fel. În tot acest timp, soțul doamnei care mă blocase a stat pe balcon și s-a uitat. Cu același prieten de mai sus ne gândeam că poate el i-a spus că e proastă și să mute mașina, iar când nu a vrut, a lăsat-o să se descurce singură.

Acum, plângere depusă față de individul de la telefon care mi-a spus că nu se poate face nimic pentru mine și că trebuie să mă descurc singur. Așteptăm răspunsul.

ACTUALIZARE: Continuarea aici →