L-am descoperit recent pe Andrew Solomon, nici nu mai știu cum, dar ideea e că m-am îndrăgostit de el. Vorbește despre niște chestii care pentru unii dintre voi poate vor însemna foarte mult, iar pentru alții mai puțin. Indiferent de experiențele personale, oricine îi urmărește discursurile poate avea de câștigat.
Am inclus și subtitrare în română la ele, dar nu știu cât de grozavă e.
Acum ceva timp spuneam asta:
Cât despre paradele alea, personal, și mie mi se par stupide și de prost gust, dar mă limitez la a avea o părere despre un eveniment, nu îmi afectează părerea vis-a-vis de discriminarea unor oameni pentru felul în care s-au născut. Comportamentul ăla extravagant e un rezultat al discriminării, îmi e greu să îl condamn pe deplin fiindcă îmi imaginez cum e să fii homosexual, mai ales în România, dar nu știu ce efecte are acea discriminare asupra unei persoane, nu îi condamn pentru că se afișează atât de “in your face”, e un deget mijlociu pentru homofobii dintr-o societate care îi asuprește. De acord că paradele alea sunt lucruri “care nu-și au locul într-o societate funcțională”, dar asta fiindcă într-o societate funcțională, homosexualii nu ar fi discriminați și nu ar avea de ce să facă chestiile alea, așa că problema nu e cu homosexualii, ci cu homofobii. Ei sunt rădăcina problemei, din cauza lor au loc parade de genul ăla. – Homofobia
La minutul 13:32 din al doilea film, mi s-a confirmat părerea și m-am bucurat enorm că am învățat o chestie despre oamenii ăștia pe care doar o bănuiam. E o portiță de înțelegere neprețuită către lumea lor.
Pentru doritori, mai are un discurs despre cum e să crești copii fundamental diferiți de tine: → Love, no matter what (trebuie schimbată limba subtitrării manual)
Discover more from Ovidiu Avrămuș | Blog
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
Un comentariu
Pingback:
29/01/2018 la 12:07