Blogger de 17 ani

În fiecare an sunt un pic șocat când realizez de cât timp am blogul ăsta. Azi împlinește 17 ani, e adolescent în toată regula și are mai mulți ani decât aveam eu când l-am creat.

Vârsta de 17 ani a fost poate cea mai frumoasă din adolescența mea, așa că hai să ne amuzăm cu o poză cu autorul la 17 ani.

În seara aia am sărbătorit majoratul unui prieten în Patrick’s Pub și am văzut o fată frumoasă stând la masă cu patronul și alți adulți. Cum la vremea aia scriam pe Twitter absolut orice îmi trecea prin cap, am scris și despre ea.

Aveam blogul de mai bine de doi ani și fiind ceva mai cunoscut în Craiova — premergătorul Sellylor de azi — cumva a ajuns tweet-ul la ea și cred că după câteva zile mi-a scris.

N-ați crede, dar în vremurile alea când nu existau „influenceri” așa cum îi știm azi, mă bucuram de o oarecare popularitate datorită blogului. Imaginați-vă azi un adolescent popular printre alți adolescenți fiindcă scrie. Suficient de popular cât să ajungă să cunoască o grămadă de fete prin intermediul blogului. Lumea știa de mine și din când în când mai apăreau fete care voiau să știe mai multe decât restul. Acum că eu eram mai fraier verde și nu știam mereu cum să mă-nfrupt din acea cornucopie de fete, asta e partea a doua. Am învățat abia la 27 de ani, la a doua adolescență, după încheierea unei relații lungi.

Dacă vorbim despre adolescență, o să las aici și un link către Jurnalul unui licean, unde am povestit în mare pățaniile mele din liceu.

Am mai vorbit în trecut, probabil la o altă aniversare acum mulți ani, despre cum blogul nu mai e de foarte mult timp un hobby, ci o extensie a persoanei mele. L-am început la 15 ani, fără vreo pasiune pentru scris ori ceva anume de spus. Ceilalți copii aveau pagini de Hi5 și am vrut să fac ceva diferit.

În timp, blogul a trezit în mine lucruri care nu știam că există, am descoperit valoarea cuvântului scris, am dezvoltat un respect pentru acest meșteșug mai puternic decât au majoritatea jurnaliștilor de azi, și pe măsură ce am crescut blogul, m-a crescut și el pe mine. Nu știu dacă am avut vreodată în viață ceva care să mă fi influențat atât cât m-a influențat blogul și experiența de a-l avea.

Au trecut 17 ani și deși nu mai sunt așa activ aici cum eram pe vremea pozei de mai sus, blogul e în continuare o mare parte din cine sunt. Nu văd să se schimbe asta prea curând. Sper niciodată.

Am trăit mai mult cu blogul ăsta decât fără el.

🍰

În ultimul an, The Gallery of Me a împlinit 13 ani, Dunno a împlinit 12 ani, Satira zilnică 9 ani, iar Throes of Life 2 ani.