LOST in Bran

Am plecat din Craiova pe la 14 si la 19 am ajuns la pensiune. Pensiunea era in Simon, la 5 minute de mers cu masina de la castelul Bran.

In prima seara n-am facut nimic special, am stat impreuna si ne-am cunoscut intre noi. A venit lume de peste tot, din Hunedoara, Braila, Iasi, Brasov, Craiova si cine mai stie de pe unde. Am fost in total 18 (parca), desi trebuia sa fim 23. Varstele au fost cuprinse intre 12 si 62 de ani. Nu e greseala, vorbesc pe bune. A venit si un pensionar de 62 de ani, care a vazut cateva sezoane din LOST. Da’ a fost cul ăl batran, nu ma plang. Cei de la AXN ne-au dat si niste obiecte promotionale, mai exact niste tricouri cu LOST si niste busole. Moca. Pe la ora doua mai eram vreo 5-6 in picioare, cu muzica data tare si berea curgand in pahare. Nu, nu m-am imbatat.  N-am putut sa beau nici doua doze, mai putin decat… de obicei. Mai bine zis n-am vrut, dupa ce am mai umplut un pahar m-am uitat bine la el si l-am lasat pe masa. ( ;) )

Pe la ora 3, dupa ce m-am plimbat putin prin imprejurimi si dupa ce am vorbit cu TINE la telefon m-am dus sa caut un loc de dormit. Trebuia sa dorm cu mosul in camera si cu inca unul. In camera era o canapea si un pat dublu. Iar pe canapea dormea mosul. Deci, nuh-uh. Am gasit o canapea in sufrageria de la parter unde stiam ca nu vine nimeni si m-am aruncat acolo. Nu a fost tocmai locul ideal, dat fiind faptul ca era cam frig si nu era chiar atat de comfortabil. Am dormit imbracat si cu geaca pe mine. Pana la ora 4 am ascultat muzica, apoi m-am incolacit cum am putut pe canapea si am adormit. Pe la ora 5 m-am trezit salivand, cu un ecran de telefon in fata ochilor. “Ba, cred ca l-am gasit pe Ovidiu!” Da, m-a gasit. Aparent, cei 3 care mai ramasesera ma cautau pentru ca nu m-au gasit in camera.

Dupa aproape 4 ore de somn chinuit, am fost trezit de… nu mai stiu cine. Cineva. Era dimineata si nu stiam pe ce lume sunt. M-am tarat pana in camera, mi-am schimbat tricoul care arata de parca ar fi fost calcat de masina, am aruncat cateva cornulete pe gat, m-am spalat in reluare si am reusit sa ma deplasez pana afara la masa unde am stat ca impuscat timp de 3-4 ore.

Pe la 11 m-am cules de pe masa si am pornit singur in recunoastere. M-am urcat pe un deal de pe langa pensiune. Mi-am scos castile, le-am introdus in cavitatile corespunzatoare si am dat PLAY. Am stat cam o ora acolo, admirand privelistea, ascultand muzica si contempland infinitatea universului. Cand m-am intors, iar am auzit ca ma cautau. Voiau sa mergem pe munte. Cul, eu de acolo veneam. Nici n-am ajuns bine si am pornit iar pe unde am luat-o si eu inainte. Dupa mai bine de o ora si mai bine de un litru de transpiratie am ajuns la un schit, sus pe munte. Nu stiu cum, dar nimeni nu s-a gandit sa ia apa. Am baut apa de la un american care avea o… pensiune pe munte. Sau ce naiba era aia. La schit nu era nimeni, dar dupa ce m-am dus si am sunat clopotul imediat a aparut o maicuta si a deschis usile schitului.

La intoarcere am trecut iar pe la american si “we want more water, nene!” Of cors, of cors. Am ajuns inapoi la pensiune pe la ora 17 parca. Ne-am apucat de gratar si dupa o ora, o ora si ceva, a inceput sa ploua torential. Ba da’ ploaie, nu gluma. Dupa 4 secunde de fugit prin ploaie aratam de parca as fi iesit din piscina. Intr-un final s-a oprit ploaia. S-a oprit la timp, caci trebuia adusa haleala de-afara. Nemancat de aproape 12 ore, mi-am umplut burta cu mici, pulpe, salata si cartofi. Bun, bun. Am renuntat la bere in favoarea apei. Bun, bun.

Dupa ce am mancat si ne-am mai linistit, ne-am dus in cealalta vila (am spus ca erau doua?) si ne-am uitat la niste bonusuri de pe DVD-urile LOST aduse de Marius (care, apropos, e din Craiova). O familie care a venit a adus si prajituri. Mmmm. Pe la 1 familia care a adus calculatorul (si prajiturile. mmmm) a plecat si noi am ramas si am facut un mic concurs cu intrebari legate de serial. Am castigat o sapca. Tot de la AXN. Locul 3. Ceilalti doi au castigat doua corturi de cate doua persoane. Am zis ca am avut prajituri? Mmmm.

Dupa aceea, cei care am ramas ne-am intors in cealalta vila, am stat la masa si s-a discutat despre tot felul de chestii, legate de serial si alte lucruri in general. Pe la 5 am plecat sa ma culc. Nu am dormit in camera. Tot la canapeaua mea m-am dus, unde am dormit ca dracu’, dar macar am dormit. Dupa vreo 4 ore de somn, m-am trezit. Fie m-am trezit eu, fie m-a trezit altcineva. Habar n-am. La fel, m-am tarat pana in camera, m-am spalat, am mancat putin si am stat afara cu ceilalti.

Inainte sa plecam, am avut o problema. Se pare ca tanti Marioara, proprietara, ‘tu-i gaura, a aflat ca nici eu si nici celalalt baiat cu care trebuia sa stau in camera nu am dormit acolo in ultima noapte, ci am dormit fiecare undeva unde nu aveam voie sa intram. Prin urmare, ne-a cerut sa mai platim contravaloarea unei nopti. Dupa certuri si injuraturi (pe-ascuns, desigur), i-am platit si am plecat. Partea buna e ca nu a aflat ca nici in prima noapte nu am dormit acolo. Heh. Na de-aci, Marioaro!

Am plecat cu Marius, cuplul cu care am venit din Craiova si baiatul cu care trebuia sa stau in camera. L-am lasat pe Marius in Brasov, la tren, apoi eu si ceilalti 3 ne-am dus la canionul 7 Scari (Unty, te rog observa fontul de la meniul site-ului), unde am urcat pe munte timp de o ora, aproape, pana am ajuns la scari. Unde a fost foarte tare. Am urcat prin munte, pe scari (ca sa vezi), pe unde curgea o cascada. A 3-a scara avea peste 35m si in timp ce urcam tremurand de frica ma stropea apa din stanga. Am ajuns sus fleasca. Iar scara aia, dupa ce ca era alunecoasa, se balanganea ca toate visele. Am si dat cu capul intr-o treapta. Inca ma mai doare. Schelele alea aratau ca dracu’, si erau destul de periculoase. Erau locuri in care spatiile dintre schele si piatra erau destul de mari incat sa cazi acolo si sa te faci praf. Se poate vedea asta si in filmul de mai jos. La intrare era si un semn care zicea ca traseul e impracticabil si sa ocolim. Semn pe care l-am vazut cand am iesit de acolo. I-am facut si poza cand am ajuns, dar nu mi-am dat seama pentru ca nu semnul era subiectul pozei, in ciuda faptului ca e aproape in centru si e ditamai. Vedeti poza mai jos, veti intelege. biggrin In schimb nu era nimic care sa opreasca lumea sa urce. Nici macar o panglica, nimic. Toata lumea se urca si ignora semnul. Iar in halul in care aratau schelele alea nu cred ca era bine sa stea 10-15 persoane pe ele in acelasi timp. Da’… na.

Pe la 15 am plecat de-acolo, l-am lasat in Brasov la tren pe baiatul cu care ar fi trebuit sa stau in camera si am pornit catre castelul Bran. Am platit biletul de 12 lei, in ciuda faptului ca pentru elevi si studenti e 6 lei, da’ problema era cu doveditul faptului ca sunt elev. Pentru aparate de fotografiat era inca 12 lei. Normal ca n-am platit, insa tot am facut poze, ca un infractor ce sunt. Am stat cam o ora, o ora si ceva acolo.

Pe la 17 am plecat catre Craiova. La 22 am ajuns si eram rupti de oboseala de la atata stat jos.

Concluzia: a fost cul. Mi-a placut, as repeta totul daca s-ar ivi ocazia. Mai jos cateva poze si filme. E destul de evident care sunt eu, din moment ce apar mai multe poze cu mine. Din toate unghiurile domne’, sa-mi vedeti bine mecla daca tot e prima oara cand o dezvalui.

Alte articole:

10 comentarii

Lasă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.