Acum stiu cu cine seman eu prin poeziile mele, cu bunicul pe care nu l-am cunoscut niciodata. Asta e opera lui.
De ai bucurie în casă
De ai bucurie în casă
N-o spune nicicând nimanui
Și dacă durerea te-apasă
Să taci și nimic să nu spui.
Nu-ți plînge-n vecini sărăcia
De n-ai o cămașă să-mbraci…
Înfruntă-i vieții urgia,
Cu fruntea senină și taci!
Tu vise, idei iluzorii
Nu-ți face – că-s rele să știi…
Nu plînge că titluri și glorii
Departe de tine vor fi
Ci singur te bucură-n taină
Că liber vezi cerul și norii,
Și-n vechea și singura-ți haină
Treci singur ca toți muritorii.
Iar dac-o s-auzi că se-mparte
Dreptate celor săraci,
Cătându-ți de drum mai departe
În barbă să-ți râzi și să taci.
Al omului geniu-l slăvește
Iubirea slăvește-i-o iară,
Și totuși tăcând te păzește
Că omul adesea e FIARĂ!
Discover more from Ovidiu Avrămuș | Blog
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
