Nu eutanasiati maidanezii!

E mai usor sa ne prefacem ca ii sterilizam si apoi sa ii lasam in libertate si sa se intample chestii de genul asta.

Imi plac animalele si imi plac foarte mult cainii, tineti minte asta, dar cand vine vorba de siguranta noastra, a oamenilor, orice altceva nu mai conteaza. Mor cand va aud ca ziceti ca “sunt si ei niste suflete” si alte cacaturi de genul asta. Dati-va-n pula mea doua palme si treziti-va la realitate. Cand cainii sunt peste tot pe strazi si ataca oamenii fara motiv, ma pis pe sufletele lor, sa ii ia si sa ii bage in adaposturi (alea inexistente) sau sa ii omoare, nu ma intereseaza, atata timp cat dispar de pe strazi. Am mai spus odata, nu ma intereseaza ca e sterilizat atunci cand ma musca, ma intereseaza ca ma musca!

Ma uit prin comentariile de la articolul ala si nu-mi vine sa cred ca sunt imbecili care dau vina pe parinti ca au fost neglijenti si l-au lasat nesupravegheat pe copil. Sa muriti voi, jegosilor, ca e vina parintilor? Hai sa nu ne mai lasam copiii singuri pe afara ca ni-i omoara cainii. Nu incercam sa scapam de caini, trebuie sa ne tinem copiii in casa sau sa ii insotim de fiecare data cand ies afara.

Cand eram mic ma lasau parintii sa ies singur pe afara, la fel ca parintii tuturor copiilor, cum e si normal, dar nu ne lasau sa plecam departe de bloc, cel putin pe mine nu. Cand nu eram pe langa bloc sau in curtea scolii de langa, stateam numai cu morcovul in cur gandindu-ma ca poate m-a cautat tata si nu m-a gasit, urmand sa ma certe cand ajung acasa. Cu toate astea, imi amintesc numeroase situatii in care am fost in pericol sa fiu muscat de caini sau chiar m-am ranit incercand sa fug de ei si de fiecare data numai pe langa blocul meu. Imi amintesc odata cum a sarit un caine la mine doar pentru ca am trecut prin fata masinii sub care statea. Speriat, am luat-o la fuga, m-am impiedicat si mi-am futut palmele si coatele pe ciment. Cainele nu mi-a mai facut nimic, dar in palma dreapta am si acum semn de atunci. Alta data mergeam linistit prin spatele blocului cand m-a vazut un caine si din cine stie ce motiv a inceput sa se apropie de mine si sa latre. Eu ma cacasem pe mine de frica si pur si simplu m-am pus jos, in fund, speriat. Cainele tot latra la mine si am avut noroc ca m-a vazut o femeie de la geamul unui bloc vecin si a tot strigat la caine, incercand sa-l goneasca. Mi-am facut putin curaj, m-am ridicat usor si m-am indepartat. Imi mai vin si alte situatii in minte, chiar si mai recente si chiar si in care am fost muscat, dar nu cred ca mai e nevoie.

Nu stiu, poate sunt prea revoltat de situatia asta ridicola cu cainii si poate spun prostii cand spun ca alta solutie in afara eutanasierii nu e, dar cred ca si eu, ca si voi si oricine altcineva, vreau doar o solutie la problema asta si vreau sa fie rapida si eficace. Sterilizarea nu incanta pe nimeni.

Pareri? Vreun gand referitor la subiect? As fi curios sa aud daca mai credeti ca exista si alte solutii care sa fie mai pe placul tuturor.

Daca aveti de gand doar sa comentati despre cum sunt niste biete fiinte si nu le putem face rau, marș!

ACTUALIZARE: O arădeancă a fost atacată și mucată de o haită de câini. Femeia a ajuns de urgență la spital.

Alte articole:

10 comentarii

  • Lupica George

    25/03/2012 la 04:06

    Hehe, si eu sunt de aceeasi parere, nu-mi pasa ca-s sufletele mici sau nu, atata timp cat sunt un risc valea.

    Opinia noastra nu e tocmai una populara. Banui c-o sa strangi niste comentarii pline de dragoste :))

    Reply
  • matrixismyname

    25/03/2012 la 12:37

    Coincidenta sau nu, zilele trecute un coleg de-al meu a fost muscat de caini (da mai multi), beleaua e alta, nu era nimeni pe strada sa-l ajute sau ceva asa ca o femeie de la case de pe acolo a auzit activitate canina si a iesit la poarta, vaazandu-l pe colegu asta al meu cum e macelarit de caini, omu iti dai seama ca incepuse si el sa dea cu picioarele in caini, cu rucsacu, cu tot ce avea…sa se apere. Moment in care baba a inceput sa-l dracuie si sa-l injure ca cu ce tupeu da el in caini, dar asta deja sangera de la picior (fiind muscat de vreo 3-4 ori deja).
    Astia care iau apararea la caini pe net sau pe strada is doar niste pizde plangacioase, daca le-ar pasa cu adevarat ar lua fiecare un caine (cel putin) si am scapa de belea, dar cand e vorba de responsabilitate nu mai iubeste nimeni animalele aa?

    Reply
  • Lupica George

    25/03/2012 la 14:45

    Se face cumva că noi ăştia care-i vrem morţi n-avem suflet. Dar ce ştim noi, adevăraţii oameni civilizaţi din ţara asta consideră javrele mai importante decât oamenii.

    Cred că treaba asta spune multe despre abilităţile lor sociale.

    Reply
  • x3x

    28/03/2012 la 03:20

    dati numai exemple de babe si mosi..care saractii cainii aia-s tot ce au ei..si eu am avut probleme cu cainii..ori m-am pus jos si ‘cutu cutu’ .. ori daca tot vine spre mine ma-ntorc si ocolesc..am fost si muscat..asta e..am dat si de caini rai..

    m-am abtinut de la chestia asta..nu sunt pro nici contra..imi plac..sunt suflete..dar sunt constient ca sunt foarte multi..asa ca balanta e in echilibru..

    dar..ca parere personala ar trebui pastrati doar cei care nu sunt rai..
    in fine.

    Reply
    • Ovidiu Avrămuș

      28/03/2012 la 11:25

      @x3x, cum propui tu sa separe cainii “rai” de cei “buni”? Cum iti imaginezi tu ca s-ar putea face lucrul asta fara greseala? Si daca ar fi posibil, iti imaginezi cat timp ar dura? E ridicol.

      Reply
      • x3x

        29/03/2012 la 11:37

        @Ovidiu Avrămuș, nu mi se pare asa greu..in fine..eu ziceam cum ar fi bine..ca de facut n-o se se faca asa..

        deosebirea intre caine bun si caine rau e usor de observat..dar oricum..la noi n-o sa se faca nimic..deci discutii inutile..
        numai bine.

        Reply
  • Maria S.

    17/04/2012 la 16:23

    Sunt perfect de acord cu tine.
    Am fost muscata de un caine la 6 ani.Eram in fata casei mele si un exemplar de acest tip,aparent bland, care trecea pe strada a inceput sa latre la mine,in 2 secunde urmand sa sara cu labele pe mine si sa ma puna la pamant. Eram atat de speriata incat nu ma puteam apara. M-a apucat cu coltii de fata,respectiv de nas.Eram toata plina de sange si cainele tot nu inceta sa-mi sfasie pielea de pe fata.A durat o vesnicie pana am reusit sa tip la ai mei,care erau in spatele casei.Cainele a disparut imediat cand au venit parintii.M-au dus la spital si a doua zi aratam efectiv ca o mumie,plina de bandaje.Acum am 15 ani,nu mi-au mai ramas semne atat de vizibile pe fata..doar in dreptul nasului o cicatrice micuta.Totusi dupa atata timp,inca ma mai napadesc emotiile ,gandindu-ma la asta. Nu v-am povestit intreaga intamplare ca sa-mi plang de mila,din contra,ca sa constientizeze unii oameni ca aceste animale,cainii,sunt in primul rand dusmanii nostri,nu prietenii,pentru ca au acest instinct salbatic.
    Apropo,fain blog!Mult succes in continuare!

    Reply

Lasă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.