Am mai spus asta, dar de ceva timp, cam de o jumătate de an, cred, am decis să încerc să fiu cât de cât mai tolerant și îngăduitor cu lumea și să mă abțin mai mult sau mai puțin din a le băga degetele în ochi atunci când îi dau frâu liber retardatului dinăuntrul lor. Reușesc într-o oarecare măsură să fac asta, dar de la un timp de vreme simt un gol înăuntru și tot ce vreau e să le spun tuturor ce idioți sunt și să împart palme în stânga și-n dreapta. Strâng în mine toată ura – nu, nu chiar ură, e prea mult spus – și mă macină pe dinăuntru. Am vrut să fac chestia asta pentru pacea mea interioară, m-am gândit că o să mă simt mai bine dacă sunt în relații bune cu lumea, dar cred că pacea mea interioară există doar atunci când o perturb pe-a altora – cu motiv, bine-nțeles, nu aiurea. Că o merită, mulți o merită.
Reflectez la 4 dimineața.
Discover more from Ovidiu Avrămuș | Blog
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
