Când ești o femeie proastă

Cântec femeiesc

Așa e mama și a fost bunica
Așa suntem femei lângă femei
Părem nimic și nu-nsemnăm nimica
Doar niște “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenți, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi și ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

E greu să nu simți un sâmbure de misoginism în tine când vezi zdrențe ordinare fluturând mândre mizerii de genul ăsta pe rețele sociale, ori feminizde dereglate care sunt așa fervente în exagerările lor ridicole încât devin mai mult anti-bărbați decât pro-femei și egalitate în drepturi. E greu.

Întâmplător, poezia de mai sus a fost scrisă de un bărbat, și anume Adrian Păunescu. Nu știu când a scris-o, poate erau alte vremuri și diferențele dintre sexe erau mai proeminente în societate, nu știu, dar indiferent de asta, exagerările aberante despre cum bărbații sunt niște patrupezi ordinari și femeile sunt stăpânii din umbră mă scârbesc întotdeauna; sunt de-a dreptul stupide. Chiar și scrisă de un bărbat, tot plantează sâmburele ăla mic de misoginism în mine. E irelevant când a fost scrisă, nu vă imaginați că astăzi și pentru mult timp de aici înainte nu vor fi zdrențe care vor lua poezia asta ca pe un imn personal, că e important pentru ele să strige constant că sunt grozave, au nevoie să își tot amintească asta.

Am găsit poezia pe Facebook, la o panaramă care își cam asuma, mai mult sau mai puțin, drepturile de autor pentru porcăriile scrise de papagalul ăla. Like-uri, comentarii cu “bravooo”, “bineee”, “așaaa”, și multă fanfară.

Femei.


Discover more from Ovidiu Avrămuș | Blog

Subscribe to get the latest posts sent to your email.

Un comentariu

Lasă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.