Parcul Romanescu și animalele din jur

Am fost în weekend cu Jumătatea prin Romanescu și am trecut pe la animale. Lăsând la o parte renovările de tot rahatul prin care a trecut parcul, zona animalelor ni s-a părut cea mai deprimantă. Ți se rupe inima când vezi animalele alea jigărite închise în cuștile alea mizerabile, și mai mult când vezi țăranii cum se amuză pe seama lor.

Destul de des vezi tăblițe pe care scrie să nu îți urci copilul pe gard și altele care anunță pericolul de electrocutare din cauza unui fir electric care trece pe lângă gard. Ai zice că dacă ignoră prima tăbliță, măcar pe a doua nu au cum să nu o ia în seama. Dar ei nu o ia în seamă. Toată lumea cu copiii suiți pe gard, aruncând pufuleți la animale, pentru că dacă îți urci copilul pe gard în ciuda pericolului de electrocutare, ți se rupe complet de tăblițele pe care scrie să nu hrănești animalele. Și m-am gândit că nu îmi amintesc să fi văzut niciodată un paznic la animale, un îngrijitor, ceva, un om care să se învârtă toată ziua în jurul zonei de animale și să impună regulile astea de bun simț, să le dea peste bot animalelor vizitatoare. Și nu numai atât, dar să supravegheze și animalele din cuști. Ori dacă nu, măcar să pună tăblițe și cu un număr de telefon la care să poți suna indiferent de oră în caz de nevoie.

De exemplu, la lupi, unul mai bătrân și mai mare îl rănea pe altul mai tânăr, se auzea în tot parcul cum scheuna. Nu îl lăsa să iasă din gaura aia a lor, cum ieșea, cum îl băga înapoi și urmau câteva minute de scheunat. La un moment dat, a ieșit de acolo și nu a mai vrut să intre, chiar și când a venit ăsta mare la el. I-a arătat colții câteva minute, până l-a lăsat în pace. Deasupra unui ochi i se vedea o rană sângerândă și abia se ținea pe picioare. A stat câteva minute să fie sigur că e în siguranță și apoi s-a așezat pe ciment, departe de toți ceilalți lupi. Tot ce am putut să facem a fost să ne uităm.