Ce mă enervează la copiii care se joacă în fața blocului meu

Lucrând de acasă, am geamul deschis aproape în permanență, și în general după 11-12 încep să apară copiii pe stradă. În fiecare zi, timp de câteva ore, ascult copii jucându-se, și în mod surprinzător, nu mă deranjează, așa cum aș fi crezut înainte. Reușesc să mă concentrez cu zgomotul de fundal și câteodată chiar mă mai distrez ascultând ce mai zic copiii și ce se mai joacă.

Dar e un lucru la ei care mă scoate din sărite; e ceva ce am auzit de atâtea ori încât a început să mă zgârie pe creier, și anume mamele, ori bunicile, mai degrabă, zbierând din 5 în 5 minute “MAȘINA!!!”. Jur că nu mă deranjează copiii țipând atât cât mă deranjează vocea aia de babă strigând în gura mare “MAȘINAAAA” la orice sunet de motor. Menționez că strada e destul de scurtă și nu prinzi cine știe ce viteză pe aici, iar cât timp nu mergi cu ochii închiși e cam greu să fii surprins de copii, chiar dacă îmi imaginez că abia așteaptă să sară sub roțile unei mașini, doar să nu le mai audă vreodată pe alea zbierând. Mai menționez că la două minute de mers pe jos (5 în ritm de babă) e un părculeț cu bănci, cu loc de joacă, umbră, soare, tot ce vrei. Dar nu, ele preferă să țină copiii în pericol, că în viziunea lor e periculos, nu? Că de-aia zbiară tot timpul la ei.