Ce știi de fapt despre pedofilie?

Recent mi-a sărit întâmplător un articol în ochi, de pe Cracked (știu, te duci acolo să râzi, dar poți să și înveți chestii). Era vorba despre pedofili și feluri în care nu înțelegem de fapt ce înseamnă pedofil și pedofilie. Citeam acolo cum un pedofil nu e neapărat o persoană care a abuzat sexual de un copil, așa cum o persoană care a abuzat sexual de un copil nu e neapărat un pedofil. Un pedofil nu e neapărat o persoană care a abuzat de un copil în exact același fel în care un heterosexual nu e neapărat un violator. Are sens perfect, e logic și simplu, dar am realizat că niciodată nu m-am gândit la asta, nu am “descoperit” eu asta pentru mine însumi. Și am început să citesc mai mult despre pedofilie.

Cred că în marea majoritate a cazurilor, aversiunea față de pedofili se datorează confuziei dintre pedofilie și abuz sexual, și o bună parte se mai datorează și slăbiciunii emoționale pe care o avem pentru copii (mai ales dacă avem copii), și doar gândul că cineva ar putea găsi plăcere în a întreprinde acte sexuale cu ei ne provoacă repulsie și implicit aversiune față de astfel de persoane. E de înțeles, dar întotdeauna sunt de părere că emoțiile nu trebuie neapărat să umbrească logica și gândirea obiectivă. Poți să simți ceva, fiindcă nu poți alege ce simți, și în același timp să alegi să-ți respecți judecata, ignorând emoțiile, și acționând într-un mod mai educat și obiectiv mai bun.

Ieri am citit un articol la Cetin despre pedofilie. A publicat un film de la TEDx (vă recomand să îl vedeți) în care o tipă spunea exact genul de chestii de mai sus, și mie mi se pare că dacă ești dispus să asculți și vrei realmente să înțelegi și să judeci corect subiectul, nu o să ți se pară nimic deplasat în tot ce zice ea acolo.

Restul lucrurilor pe care aș vrea să le spun le-am spus deja în comentariile articolului de la Cetin. Le voi copia aici, precum și o parte din comentariile altora care mi-au răspuns.

Eu: Domnișoara nu a insinuat că pedofilia e ceva “normal” în același sens în care atracția pentru adulți e “normală”, altfel nu mai promova centre de tratament pentru pedofili, nu mai menționa medicamente ce li se pot oferi pedofililor. Ea spune doar că nu e o alegere (ceea ce, de altfel, obiectiv, e perfect adevărat). Dacă înțelegi ce înseamnă pedofil și care e diferența dintre un pedofil și o persoană care a abuzat sexual un copil (lucru pe care ea pune accent de mai multe ori și se străduiește să explice), înțelegi că în același fel în care nu ești revoltat de heterosexualitate ori homosexualitate, din punct de vedere logic, nu poți fi revoltat de pedofilie, că niciuna nu e o alegere. Ea se străduiește să explice că gândul și faptul sunt lucruri diferite. Ca bărbat heterosexual, poți vedea o femeie frumoasă pe stradă și să îți dorești să faci sex cu ea, că te atrage. E “normal”, nu? Asta nu te face violator, la fel cum un pedofil care fără voința lui e atras de copii nu e automat același lucru cu o persoană care molestează copii.

“Cu voci blânde, calde, suntem îndemnați să lăsăm domni bine să ne fută copiii.”
Unde? Cine? Când?
Eu am văzut doar îndemnuri să acceptăm pedofilii ca nefiind vinovați de ceva (obiectiv, prin definiția pedofiliei, nu sunt) și să îi ajutăm prin tratamente, atât pentru folosul lor, cât și pentru al nostru, să nu “ne fută copiii”.

“TEDx promovează pedofilia” e genul de reacție irațională pe care o vezi la habotnici când vine vorba de homosexualitate. TEDx promovează idei, iar domnișoara aia promovează studierea, înțelegerea, și tratarea pedofililor pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce sunt percepuți a fi. Înțeleg cum emoțional e mai dificil să judeci când vine vorba de pedofili decât de homosexuali, fiindcă percepi pedofilii ca pe un pericol pentru copii (mai ales când ai copii). Și într-adevăr pot fi un pericol, dar tratarea lor presupune prevenirea pericolului POTENȚIAL, și asta se promovează acolo. Se promovează și înțelegerea lor, în sensul că oamenii ăia pur și simplu nu au ales de cine să fie atrași, pentru că CINE AR ALEGE AȘA CEVA? Și din punctul ăsta de vedere nu merită niciun fel de antipatie, EXACT la fel ca și homosexualii.

Aversiunea față de pedofili fiindcă există pedofili care violează copii e la fel ca aversiunea față de heterosexuali fiindcă există heterosexuali care violează femei. Cum spuneam, înțeleg de ce e mai greu de judecat în cazul pedofililor din cauza slăbiciunilor emoționale pentru copii, dar nu cred că facem un bine nimănui trăgând concluzii pripite și lăsând emoțiile să stea în calea judecatei și, obiectiv, în calea unei lumi mai bune, în care putem preveni abuzuri tratând pedofilia.

Cât despre partea cu corectitudinea politică, nu văd nicio legătură între cele două. E doar știință și bun simț.

Andrei: Diferenta majora este ca eu că heterosexual pot să îmi satisfac pornirile naturale și fără abuz (i.e. act sexual consensual), în timp ce un pedofil nu poate. Temerea mea nu este neapărat ce vrea tantica asta in mesaj imediat, ci unde ne ducem mutând câte puțin linia roșie.

Eu: Andrei, nu e nicio linie roșie pe care cineva o vrea mutată. Nimeni nu militează pentru mai multe permisiuni pentru pedofili, ori cel puțin nu în discuția de față și nu în filmul de mai sus. Tot ce se cere e o minte deschisă pentru a înțelege, pentru a învăța, și pentru a combate preventiv, într-un mod uman și inteligent, o problemă pe care nici cei care ar putea să o cauzeze nu vor să o cauzeze. Când un pedofil va putea cere ajutor fiindcă conștientizează că e ceva în neregulă cu el, așa cum mulți dintre ei conștientizează, lucrurile vor sta altfel. Momentan dăm cu pietre în ei fără să fi făcut nimic rău. Literalmente.

Tocmai pentru că înțelegi diferența dintre un heterosexual și un pedofil ar trebui să le înțelegi și dificultățile și nevinovăția. Tu nu ești heterosexual fiindcă ai ales asta, așa că imaginează-ți acum că trăiești într-o lume în care oamenii ca tine sunt urâți peste tot doar fiindcă sunt atrași de femei. Nu fiindcă au acționat vreodată necorespunzător față de o femeie, ci doar fiindcă sunt atrași sexual de ele. Și tu vrei ajutor sub orice formă, consiliere, chiar și medicamente, ceva, orice, că știi că nu e în regulă să fii atras de femei, dar literalmente nu ai ce face și ajutorul pe care îl cauți nu există. Nimeni nu știe că ție îți plac femeile, fiindcă până și familia probabil te-ar renega. Acum du-te și trăiește o viață normală, fără să suferi psihic aproape constant, zi de zi. Mai mult, gândește-te acum că în cazul pedofililor, obiectul atracției sunt niște ființe mai naive și mai ușor de “biruit” fizic. Cumulează tentația crescută în cazul lor cu suferința psihologică zilnică; te-ar surprinde așa tare dacă un om de altfel normal, o persoană în regulă, ar claca la un moment dat și ar călca strâmb? Acum să ne imaginăm cum ar fi dacă i-am elimina o bună parte din frustrarea zilnică oferindu-i o cale de a se descărca psihic, într-un grup cu semeni, consiliați de specialiști, și eventual sub influența medicamentelor. Care sunt acum, comparativ, șansele să clacheze? Câți copii ar fi scutiți de situații nefericite?

Dave: Boss,esti cu toate acasa??? Cum am ajuns sa credem ca ei se nasc asa??? Nu exista genetica care sa confirme asta.. Ajung prin diferite imprejurari sa fie asa,poate …si in momentul in care spui ca e normal sa iti placa copiii mici si ca oamenii aia trebuie intelesi e doar un pas pana cand vei spune ca sunt victime si ca trebuie lasati sa faca asa ceva…

Eu: Dave, arată-mi unde am zis că ei se nasc așa, apoi explică-mi în ce fel contează asta cât timp în continuare nu e o alegere, ori în ce fel influențează tot ce am zis eu mai sus. De altfel, arată-mi unde a zis cineva, oricine, că e „normal” să fii atras de copii mici în același sens în care e „normal” să fii atras de persoane de sex opus (ori același sex, nu?), și mai mult de atât, unde a zis cineva că pedofilii trebuie lăsați să își îndeplinească dorințele sexuale.

Sunt curios care sunt studiile pe care le-ai întreprins pentru a ajunge la concluzia că nu există un element genetic în toată chestia asta și că totul de fapt e cauzat de factori externi. Pare că știi asta cu certitudine, altfel nu m-ai aborda cu tonul cu care m-ai abordat, în ciuda faptului că consensul științific deocamdată nu există și încă se studiază asta cu mare interes. Din nou, nu că ar avea vreo legătura cu orice am zis eu mai sus.

Treaba asta cu „de la X e doar un pas până la Y” e un argument deficitar și e unul foarte des întâlnit și se explică foarte de des că pur și simplu e ilogic. Nu mă mai pot obosi cu așa ceva, că e ridicol. Are la fel de mult sens ca atunci când habotnicii zbiară că de la căsătorii între homosexuali e doar un pas până la căsătorii cu animale.

Eu nu văd legătura între comentariile mele și răspunsul tău. Pare că ai ignorat complet tot ce am zis, în special partea în care făceam un îndemn la tratarea cât mai obiectivă a subiectului, lăsând orice fel de preconcepție și sentiment deoparte, și ai vorbit despre cu totul alte lucruri, sugerând în același timp, cumva, că nu sunt „cu toate acasă”. Așa dezbați un subiect?

ventidius: Nu exista nici o dovada stiintifica ca pedofilia ar fi reversibila sau ca poate fi tratata permanent. Din contra, studiile tind spre concluzia ca aceste tratamente au un efect redus si numai temporar. Nu exista de asemenea nici o garantie ca un pedofil care nu a savarsit un abuz nu il va face in viitor, cand va avea ocazia. De asemenea, nici intelegerea semenilor nu are efect benefic asupra evolutiei pedofililor, tendinta fireasca a acestora este sa isi gaseasca justificari, iar atunci cand gasesc intelegere ei interpreteaza acest lucru ca pe o incurajare. Spune-i unui pedofil ca nu e vinovat de inclinatia lui, ca orice om are dreptul la fericire si va interpreta acest lucru intr-un singur mod posibil, ca pe un indemn de a trece la fapte. Pedofilii, vinovati sau nu, sunt bombe cu ceas, leprosi ai societatii de azi. Nu poti lasa liber un om care are atasata o bomba care nu poate fi dezamorsata, chiar daca aceasta i-a fost atasata fara voia lui. Pedofilii Isi pot cauta fericirea cat vor, atata timp cat sunt izolati de restul societatii si in special de orice fel de copii. Locul lor e in azile psihiatrice de maxima securitate, nu in societate. E singurul remediu preventiv eficient.

Eu: ventidius, nu a zis nimeni nimic de vindecarea pedofiliei, ca și cum ar fi reversibilă (asta presupunând că o persoană care suferă de pedofilie nu a suferit dintotdeauna). Nu știu despre ce studii vorbești și cât de reală e informația, dar în contextul comentariului tău mi se pare cel mai puțin important lucru.

“Spune-i unui pedofil ca nu e vinovat de inclinatia lui, ca orice om are dreptul la fericire si va interpreta acest lucru intr-un singur mod posibil, ca pe un indemn de a trece la fapte.”

Mie mi se pare o săritură complet aleatorie și nu știu ce om întreg la minte ar interpreta asta în acel “singur mod posibil”.

Cât despre “bombele cu ceas”, asta presupune o certitudine care literalmente nu există și e complet eronată. Spui o dată că nu există garanție că un pedofil nu va acționa, apoi spui că există garanție că un pedofil care nu a acționat va acționa, ceea ce e complet fals. Simplitatea cu care tratezi situația, punând semnul egal între toți pedofilii, fie că au acționat sau nu, fie că își doresc asta sau nu, neexistând garanție că vor acționa sau nu, arată că poate deși nu reacționezi în același stil sentimental la subiectul ăsta, îți lipsește discernământul. De altfel, concluzionez asta și din “soluția” ta, care cred că ar crea o lume în care nici măcar tu nu ai vrea să trăiești, doar că îți lipsește raționamentul necesar pentru a realiza implicațiile a ce spui tu.

Cred că am spus cam tot ce aveam de spus și probabil mă voi abține de la viitoare comentarii.

Mi se pare un subiect important și în același timp dificil pentru mulți oameni, deseori e de înțeles de ce și nu știu cât de mult i-aș blama. Aș blama, așa cum fac întotdeauna, refuzul de a încerca măcar să privești un subiect cât mai obiectiv, detașat de propriile sentimente, ca pe un calcul matematic în care încerci să descoperi logic necunoscutele. Altfel, dacă doar reacționezi emoțional fiindcă tu vrei fără excepție ca rezultatul să fie X, indiferent de posibilitatea calculului de a produce rezultatul ăla, nu rezolvă nimeni niciodată nicio problemă.

ACTUALIZARE: Cineva mi-a publicat articolul pe reddit. Puteți urmări și acolo discuții pe tema asta. De notat comentariul cuiva ca răspuns la titlul articolului: “prefer să nu știu”. Asta da atitudine.