De ceva timp m-am inscris la cursuri de actorie. Astazi repetam o scena in care personajul meu ii spune fetei pe care o iubeste tot ce simte despre ea. Intamplator, rolul ei e jucat de fata pe care o iubesc din toata inima. Scenariul l-am invatat instantaneu, sentimentele personajului corespund cu ale mele. In vazul tuturor, o iau in brate si imi vars inima cat se poate de sincer, spunandu-i ce inseamna ea pentru mine. Dupa ce termin, un scurt moment de liniste, asteptand replica ei. In schimb, se aude un piuit vag. Gata cu cursurile pe ziua de azi.
In timp ce ma pregatesc sa plec, o aud spunandu-i unei prietene ca nu sunt deloc bun ca actor. Eu nu intrasem in rol.
Grabesc pasul si incep sa plang.
Restul episoadelor le puteti citi aici.
Discover more from Ovidiu Avrămuș | Blog
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
5 comentarii
matrixismyname
26/09/2009 la 18:04mda, el nu era bun.
bluelion35
26/09/2009 la 19:44sper sa nu te superi da’ ma amuza faza de la sfarsit cu …incep sa plang (nu de alta ,dar dintr-un motiv sau altul imi aduce aminte de “jurnalul unui copil emo” :)) … nu stiu daca l-ai citit :-?? )
oanavio
27/09/2009 la 12:25Ba, ai facut cacatu’ praf. Realizezi ca ceea ce ai spus e total irelevant?
(@ovisebdan: nu exista vreo functie de eliminare a comentariilor stupide?)
ovisebdan
27/09/2009 la 12:29Ce rea esti! :P
deni
27/09/2009 la 20:41gata,ce e prea mult e plictisitor.