• Home
  • Ovidiu
  • Adolescentii si dragostea intr-o relatie (5)
ÎnOvidiu

Adolescentii si dragostea intr-o relatie (5)

Publicat cu parola pe 08.09.2010.
Parola scoasa pe 21.09.2011.

De la un timp am inceput sa realizez anumite lucruri referitoare la dragoste si la prezenta ei in vietile adolescentilor. Mai exact, am realizat ca dragostea nu isi are locul intr-o relatie adolescentina.

Spun asta fiindca atunci cand tu, ca adolescent, incepi o relatie cu un partener, o incepi din start stiind ca se va termina. Asta presupunand ca nu esti destul de naiv incat sa ignori asta. Stiu, nu e ceva la care majoritatea vor sa se gandeasca, dar asta e adevarul. Oricine ar fi partenerul, orice sentimente ai avea impresia ca le ai pentru partenerul respectiv, relatia voastra se va termina intr-un final. Dragoste sau nu, sunteti sortiti esecului. Pentru ca sunteti adolescenti. Pentru ca sunteti totusi mici pentru o relatie stabila. Cand esti adolescent nimic nu trebuie sa fie stabil, instabilitatea e definitia adolescentei. Nu are rost sa investesti sentimente intr-o relatie atunci cand esti la varsta asta fiindca odata ce ai facut asta, cu atat mai greu iti va fi cand va veti desparti. In plus, daca te implici mult intr-o relatie si ramai cu partenerul foarte mult timp, gandeste-te cate ocazii vei rata sa fii cu alti parteneri, sa experimentezi, asa cum e normal atunci cand esti adolescent. Altfel, iti vei petrece adolescenta cu o singura persoana, apoi cand va despartiti realizezi ca vrei sa te “distrezi” si regreti tot timpul pierdut cu un singur partener, caci pe masura ce avansezi in varsta, cu atat mai greu iti va fi sa intalnesti noi potentiali parteneri. Ai tot restul vietii de adult la dispozitie sa pui bazele unei relatii stabile definita prin dragoste, insa acum esti mic si viata ca adolescent e cea mai frumoasa, de ce sa o irosesti in lanturile unei relatii stabile?

Relatia dintre doi adolescenti nu se indreapta nicaieri. Asta e regula si ca in cazul oricarei reguli, exista si exceptii de la regula. Un exemplu bun sunt chiar parintii mei. Ei sunt impreuna inca de cand erau la liceu. S-au indragostit, s-au casatorit, au procreat si uite unde am ajuns astazi. Ei sunt cuplul ‘ala.’ Ei sunt exceptia. Unul dintr-un milion. Ce-i drept, erau cu totul alte vremuri atunci, dar asta nu inseamna ca nu mai e si azi posibil ceva de genul asta si sunt absolut sigur ca exista cazuri si vor mai exista. Personal, tot consider ca si-au irosit o buna parte din viata si au dat cu piciorul la foarte multe lucruri, dar daca ei sunt multumiti de rezultat si nu au regrete, e treaba lor, foarte bine pentru ei. Acum sa nu-ti faci iluzii, sansele ca tu si partenerul tau sa fiti o alta exceptie sunt fantastic de mici.

Probabil multi m-ar considera un magar pentru ce urmeaza sa spun (mai ales fetele), insa eu chiar consider ca asa ar trebui procedat. Ideal mi se pare sa iti gasesti un partener, sa fii cu el/ea, dar sa nu renunti la alte ocazii care ti se ivesc pe parcurs. In acelasi timp, nici la respectivul partener sa nu renunti. Pe scurt, zic sa iti inseli partenerul. Stiu, nu e asa frumos, dar esti adolescent, trebuie sa iti faci viata frumoasa pentru tine, ceilalti sunt pe locul 2. Daca tu consideri ca e prea dificil sa fii implicat cu doua sau mai multe persoane simultan, mai renunta la ele. Eventual atunci cand abordezi un nou potential partener, lasa-l sa stie ca esti deja implicat intr-o relatie dar da-i de inteles ca ai fi dispus sa te implici si cu persoana respectiva. Daca e cazul, nu-i spune ca esti deja cu mai multe persoane implicat, altfel nu se mai uita nici dracu’ la tine. Da, poate deveni dificil sa fii implicat cu mai multe persoane simultan, dar, pana la urma, cui ii pasa? Tu fa-ti treaba, simte-te bine, distreaza-te si uita de regrete. Astea fiind spuse, ajungem la concluzia ca nici fidelitatea nu isi are locul intr-o relatie dintre adolescenti. Daca nu e dragoste, la dracu’ mai esti fidel?

In urma celor scrise, un cititor oarecare ar putea zice ca sunt un prost si vorbesc fara rost, in necunostinta de cauza. Sau in cazul in care cunosc cum e sa iubesti, am avut inima franta si mi-am pierdut orice speranta in dragoste, ceea ce nu e deloc adevarat. Da, am iubit si eu, ca orice alt adolescent naiv. Acum 2 ani cand eram mai mic si mai naiv, m-am indragostit de o colega de clasa. Irina o chema si timp de aproape 2 ani de zile mi-as fi dat viata pentru fata aia. Nu e o poveste frumoasa, fiindca iubita mea avea deja un prieten pe care aparent il iubea si nu a vrut sa dea cu piciorul in relatia lor pentru a fi cu mine (exact ce va spun sa faceti in caz ca vi se ofera ocazia, dar nu neaparat sa renuntati la primul partener). Timp de aproape 2 ani de zile am suferit ingrozitor din cauza fetei aleia. Dupa multa durere si cu mare greutate, am reusit sa trec peste ea si am ajuns unde sunt astazi. Nu regret nimic din ce s-a intamplat, fiindca a fost o experienta care mi-a deschis mintea si m-a invatat multe lucruri, atat despre mine, cat si despre fete si relatii. In dragoste adevarata chiar cred si nu mi-am pierdut speranta, dar dragostea adevarata nu isi are locul in viata unui adolescent. Dupa adolescenta, cand termini cu distractia si consideri ca ai gustat din destule fructe interzise, poti sa te stabilesti cu un singur partener si sa iti traiesti restul vietii cu calm.

Ideea e sa nu irosesti cei mai frumosi ani ai vietii cu restrictiile unei relatii stabile. Adolescenta e dezordonata, e nepasatoare, e rebela si e frumoasa. Daca tii neaparat sa te indragostesti, indragosteste-te de adolescenta si traieste-o la maxim. Asa gandesc eu in momentul de fata si incerc sa imi traiesc viata ca si cum as cunoaste cand urmeaza sa mor. Nu vreau sa ratez nimic din ce-mi ofera si cu atat mai mult sa ii resping ocaziile.

Mi-ar placea mult sa pot lasa articolul asta vizibil, dar asta ar insemna sa raman fara prietena de indata ce va afla ce am scris aici si as putea respinge si alte potentiale partenere, fiindca, sincer, consider ca sunt naive si nu vor sa accepte faptul ca am dreptate. Sau poate adevarul e prea greu de suportat pentru multe persoane.

Alte articole:

6 comentarii

  • Lupica George

    22/09/2011 la 02:20

    Mereu există o enormă bătălie între pragmatism (cei care îţi susţin părerea) şi romantism (cei care vor ca toţi adolescenţii să îşi cânte la 80 ani unu’ altuia “poveste de mai”) dar deşi e un pic perversă treaba; fără să fii un pic pragmatic n-ai cum să fii romantic.

    Da, probabil e mai bine “să explorezi” dar e posibil să meargă foarte bine şi cu acelaşi suflet lângă tine.

    Nu ştiu dacă m-am exprimat în metoda cea mai inteligibilă dar ideea e simplă: înţeleg şi respect ideea şi sfatul tău dar nu l-aş aplica şi nici n-aş îndemna pe altcineva la asta.

    S-ar părea că e tot mai evident gradul de îmbătrânire.

    Reply
  • dory

    20/09/2018 la 19:49

    Important este să fi cu cine te face fericit/ă.Nu să te pui cu mai mulți băieți că nu stii pe care îl vrei asa că îi vrei pe toți că dai dovadă de curvie după

    Reply

Lasă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.