Ieri am terminat ‘To The Moon’, un joc independent realizat de Freebird Games si lansat pe 1 noiembrie 2011. Jocul este un RPG (role-playing game)/aventura si este descris de echipa care a lucrat la el ca fiind un joc din genul science fiction, tragicomic si psihologic.
Nu scriu des recenzii la jocuri si asta e prima recenzie pe care o scriu pentru un joc independent. ‘To The Moon’ este un joc foarte simplu din multe puncte de vedere, cum ar fi grafica si chiar gameplay-ul in sine, care ar putea foarte bine fi inexistent. In ‘To The Moon’ accentul se pune pe povestea jocului, pe atmosfera creata prin coloana sonora foarte reusita impreuna cu imprejurimile in care se afla jucatorul si pe emotiile transmise.
Motorul grafic al jocului este primitiv din toate punctele de vedere si pentru multe persoane limitate sunt sigur ca acesta este un motiv bun pentru care sa nu incerce acest joc minunat. Folosind acest motor grafic primitiv, echipa care a realizat jocul a reusit sa creeze o experienta emotionala mai intensa decat reusesc multe jocuri moderne sa produca folosind motoare noi si complexe. Intotdeauna am considerat ca grafica unui joc video nu este niciodata un element principal al acestuia, iar povestea si interactivitatea sunt intotdeauna in prim-plan.
Ce-i drept, interactivitatea in ‘To The Moon’ este cel putin limitata, insa mai mult decat compenseaza prin poveste, atmosfera si coloana sonora. ‘To The Moon’ este menit sa fie un joc relaxant, care ofera interactiune minima si o poveste care te face sa te miri ca inca nu au facut o carte sau un film bazat pe ea. Multa lume blameaza jocul din cauza interactivitatii foarte reduse si a gameplay-ului extrem de simplu, in schimb aici cred ca depinde de gusturile fiecaruia. Mie mi se pare perfect asa cum e, in schimb altii poate au alte asteptari de la un joc video. Cu toate astea, jocul merita incercat; celelalte elemente ale sale, asa de bine implementate, pot distrage atentia de la lucrurile pe care unii poate le-ar considera lipsuri.
Povestea jocului consta in calatoria a doi doctori, Eva Rosalene si Neil Watts, prin amintirile unui batran care este pe patul de moarte. In universul fictiv al jocului, a fost inventata o tehnologie care le permite sa patrunda pana in cele mai vechi amintiri ale pacientului si sa le modifice in asa fel incat sa ii indeplineasca, inainte sa moara, dorinta pe care nu a reusit la viata lui sa o indeplineasca singur. Mai precis, cei doi doctori ii modifica cele mai vechi amintiri ale sale, “plantand” acolo dorinta de a duce la cap ceea ce isi doreste sa fi facut in viata, apoi creierul pacientului ii creeaza o noua viata bazata pe acele amintiri modificate, cu noi amintiri si persoane care in realitate nu au existat niciodata. Stiind in mintea sa ca a dus viata pe care a dorit-o, pacientul moare impacat. Efectul secundar al acestei operatii este ca pacientii mor la scurt timp dupa si de aceea tehnologia este pusa la dispozitie numai pentru persoanele muribunde, pentru a le asigura o moarte linistita.
Este o poveste tragica de dragoste, care atinge subiecte precum regret, egoism, moarte, si in acelasi timp contine si numeroase momente comice care garanteaza o experienta distractiva, in ciuda gameplay-ului redus. Jocul dureaza intre 4 si 5 ore, ceea ce e putin pentru un joc video, insa este o lungime numai potrivita pentru acest joc.
Este primul joc facut de Freebird Games care nu este gratuit, dar poate fi incercat gratuit pentru o ora, descarcand o versiune trial. Dupa ce am terminat ‘To The Moon’ si am vazut de ce sunt in stare cei care l-au realizat, mi-am propus sa incerc si celelalte jocuri facute pana acum de ei si va recomand si voua sa faceti la fel daca il terminati pe acesta si va place.
Trebuie sa recunosc ca nu am cumparat jocul, in schimb atunci cand l-am terminat am vrut sa recompensez cumva persoanele care au lucrat la el, pentru munca depusa si produsul ce mi l-au oferit, un produs pe care il apreciez. Cum $15 e putin cam mult pentru buzunarul meu, am decis sa cumpar coloana sonora cu $5, 50% dintre care se duc catre o fundatie caritabila pentru copii cu autism. Un pret mic pentru o coloana sonora impresionanta.
GameSpot i-a acordat jocului nota 8, iar media notelor a 10 critici si peste 200 de jucatori ajunge la 8.4.
Nota mea: 9/10
Daca tot am decis sa scriu despre acest joc independent, as vrea sa mentionez si alte jocuri independente reusite, realizate de alti oameni talentati si pe care le recomand cu caldura:
Discover more from Ovidiu Avrămuș | Blog
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
2 comentarii
24
22/12/2011 la 11:23Iti recomand sa joci Trine 1 si 2.
Pingback:
12/03/2012 la 01:55