• Home
  • Blog
  • Imi place sa scriu, dar nu stiu cum

Imi place sa scriu, dar nu stiu cum

Niciodata nu am inteles bloggerii care nu stiu sa scrie.

Inteleg, poate aveti ceva de spus si va place sa scrieti, dar din punctul meu de vedere, cred ca e foarte rusinos sa nu stiti sa scrieti corect (nu mai zic nimic de cei care practica asta de ani de zile si inca sunt comparabili cu niste copii de clasa a 4-a). Daca tot va place sa scrieti, nu credeti ca ar fi normal din partea voastra sa invatati sa scrieti corect? (Desi nu ar trebui sa aveti nevoie de un astfel de motiv pentru asta, oricine ar trebui sa stie.) Mie mi se pare logic ca atunci cand ai o pasiune pentru o activitate, sa incerci sa o practici cat mai bine. E ca si cum ti-ar placea sa gatesti dar de fiecare data ai arde mancarea si ai fi multumit de rezultat; e absurd. Nu e asa grea gramatica, nici semnele de punctuatie nu sunt greu de folosit. Nu inteleg cum puteti sa scrieti constant fara sa stiti cum si sa nu prezentati niciun interes pentru a va imbunatati cunostintele, cel putin pana la un nivel minim, unul decent. E jenant, sincer, mai ales daca aveti o anumita varsta si/sau cativa ani de cand scrieti pe un blog, de exemplu.

Cat despre greselile de tipar, depinde de ce fel de persoane sunteti fiecare. Si mie mi se intampla sa imi mai scape cate-o greseala, dar extrem de rar. De fiecare data cand scriu un articol, pana sa il public, il citesc de mai multe ori de la cap la coada si nu numai pentru a cauta greseli de tipar, ci si pentru a vedea cum suna. Am ocazia sa parcurg totul din nou si sa schimb formulari sau diverse lucruri inainte sa il public, ca sa fiu sigur ca e totul exact asa cum vreau eu sa fie. Cum spuneam, daca iti place cu adevarat sa faci ceva, vrei sa il faci cat mai bine. Nu am publicat niciodata un articol pe care sa nu il fi citit din nou de cateva ori inainte. Mi se pare normal.

Cateodata mai caut si definitiile anumitor cuvinte, desi stiu ce inseamna si cum se folosesc, dar o fac ca sa fiu eu absolut sigur ca nu fac vreo greseala. Verific uneori si formulari care, la fel, stiu ca sunt corecte, dar vreau sa fiu eu absolut sigur de asta si poate o saptamana mai tarziu, daca vreau sa folosesc iarasi un anumit cuvant sau o anumita formulare, le caut din nou, desi le stiam dinainte si le-am mai cautat si cu o saptamana in urma. Nu zic neaparat ca asa ar trebui sa faca toata lumea, unora poate vi se pare exagerat. Asta e doar ceva ce fac eu ca sa fiu sigur ca nu zic vreo prostie, iar asta arata dedicatia mea pentru ce fac. E ca la lucrarile de control de la scoala, la o materie care iti place foarte mult si ai muncit din greu pentru o nota mare. O termini si verifici de 10 ori tot ce ai facut, desi stii deja ca ai facut totul bine, dar ca sa fii tu sigur.

Revenind, mai sunt si cei care pur si simplu nu stiu sa vorbeasca in scris. Nu stiu sa vorbeasca in scris in sensul ca intr-o fraza arunca total anapoda cuvintele si iese o mare harababura.

Am zis la inceput ca ma refer la bloggeri, dar problema se extinde mai departe de atat. Nu va inteleg pe multi care nu stiti sa scrieti, fie ca scrieti in mod regulat, precum bloggerii, fie ca nu. Mi se pare anormal sa nu stii sa scrii corect, iar in cazul tineretului mi se pare de-a dreptul trist dezinteresul cu care trateaza asta.

Alte articole:

12 comentarii

  • magda

    17/08/2012 la 20:40

    MIZERIA LUMII ARE UN NUME

    La inceputuri, mizeria lumii n-a existat!
    Era doar o lume-n gradina lui Eden,
    Luminata ziua de soare si noaptea de luna;
    Era doar o lume marginita de munti,
    „Si de niste ape ca niste copaci curgatori
    În care luna îsi avea cuibar rotit.”
    „Si, mai ales, au existat niste oameni simpli:
    …ciobani si plugari,”
    Traind in tari fara hotare,
    Fara clase politice,
    Fara partide,
    Fara Parlament
    Si fara presedinte!
    Traiau fara stress, si se bucurau de
    Libertate, copii si familie!

    Apoi, progresul cerea diavoli si ingeri
    Si tot asa cum „credinta zugraveste
    icoanele-n biserici”,
    La fel si iubirea a facut loc urii
    „Pentru lacrimile pietrelor înduiosate”,
    Inventandu-se una pe alta:
    Umilinta si nerusinarea;
    Minciuna si dezonoarea;
    Smecheria si hotia;
    Tupeul si golania;
    Coarne deasupra ochilor si
    Hahait in mintea prostilor!

    Astfel, mizeria lumii a proliferat
    Desi, la inceputuri, n-a existat!

    „Si pentru ca toate acestea
    Trebuiau sa poarte un nume,
    Un singur nume,
    Li s-a spus”
    Basescu.

    Reply
  • magda

    18/08/2012 la 21:08

    Draga Avramus, hai sa ne intelegem:
    cautand sa-mi postez poezia (“poiezia”…cred ca ai inteles ca e vorba de o adaptare dupa Marin Sorescu!) pe cateva site-uri, pe unde se poate, am dat din intamplare si de acest site; n-am fost atent, imi cer scuze, de fapt, grabit sa postez, nici n-am citit ce-ai scris; pur si simplu am gasit un loc de postare chiar aici si am postat! Intradevar, poezia pe care ti-am trimis-o nu are nici o legatura cu articolul tau, cum nici articolul tau n-are nici o legatura cu poezia mea… Mi-am permis sa cred ca, daca iti place sa scrii (cum imi place si mie), probabil iti place si sa citesti! Asta-i tot! Daca ti-am creat un disconfort intelectual, te rog sa ma scuzi!

    Reply
    • Ovidiu Avrămuș

      18/08/2012 la 23:38

      @magda, ce ai facut tu e cam stupid si chestiile astea nu se fac. Comentariul cu articolul tau l-am sters. Nu l-am citit fiindca nu ma intereseaza subiectul, nu are nicio legatura cu articolul meu la care tu comentezi si blogul meu nu e “pur si simplu un loc de postare” unde sa comentezi aiurea, doar ca sa iti publici tu articole si poezii.

      Ce ai facut tu denota lipsa de respect pentru mine si restul autorilor blogurilor pe care poate ai mai postat aiurea.

      Reply

Lasă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.