‘Chemarea îngerului’ – Guillaume Musso

Au trecut doi ani si jumatate de cand am citit ultima carte, desi ‘The Lost Symbol’ a lui Dan Brown sta necitita pe raft si plange cam de tot atata timp. Macar de as putea spune ca am citit ‘Chemarea îngerului’ de buna voie, dar ma tem ca nu e cazul. Am citit-o oarecum din obligatie, fiindca i-am cumparat-o Consoartei pentru ziua ei de nastere si am vrut intai sa vad si eu daca e ceva de capul ei.

Ce m-a deranjat cel mai mult a fost faptul ca e in romana. Bine, poate conteaza si ca a fost tradusa din franceza si in unele momente eram gata sa o las, dar oricum, in romana nu are niciun sens pentru mine. Dialogul nu e deloc credibil si mi-e imposibil sa-mi imaginez personajele vorbind ca in carte (asta cred ca e de fapt valabil pentru majoritatea cartilor in romana pe care le-am citit). La fel ca si cu filmele sau serialele romanesti, trebuie sa stiti despre ce vorbesc.

De asemenea, la cate filme si seriale politiste am vazut (sa nu uit si de jocuri, bine-nteles), au fost parti care in realitate nu s-ar fi putut intampla ca in carte, dar majoritatea cititorilor probabil nu vor sti sa observe aceste detalii.

In ansamblu, un thriller decent. Nu e o carte deosebita si nu as putea spune ca m-a impresionat, dar nu regret ca am citit-o.