Ca acasă

1. Ieri am fost să plătesc chiria pe luna octombrie. Aparent, dacă nu o plătești în prima zi a lunii, trebuie să plătești 20 de euro în plus. Când am întrebat-o pe doamna de la birou de ce nu ne-a spus asta de la început, a zis că nu era nevoie să ne spună ea, pentru că scrie în contract. Câteva chestii din contract ni le-a spus la început, dar asta cumva a omis-o. Contractul, de asemenea, e în germană, iar ea știa atunci că noi nu vorbim bine germană, doar de-aia vorbeam cu ea în engleză. Majoritatea oamenilor care stau aici nu vorbesc germană.

2. Am ajuns aici pe 17 septembrie și ca niște oameni cumsecade, nu ne-au pus să plătim chiria pe întreaga lună, doar pe jumătate. Pentru lunile cu căldură (octombrie – martie) trebuie să plătim 30 de euro în plus, iar noi am aflat asta după ce trimiseserăm deja 150 de euro garanție, cu o lună și ceva înainte să venim. Deși septembrie nu a fost lună cu căldură, jumătatea pe care am plătit-o pentru septembrie a fost jumătate din chiria cu tot cu căldură, adică 15 euro în plus. N-am realizat atunci când am plătit, iar ieri când am întrebat-o pe doamna de la birou despre asta, mi-a spus că trebuie să aștept până în noiembrie, poate în jur de 10, ca să îmi dea banii înapoi. Nu știu de ce. M-a amuzat faptul că nici nu am terminat de explicat situația și ea a răspuns prompt, ca și cum știa deja, că îmi va returna banii în noiembrie. Nici măcar nu s-a prefăcut surprinsă de “greșeala” pe care a făcut-o.

Pentru câteva momente, ieri m-am simțit ca în România.