Când eram la liceu…

Vorbeam cu cineva despre ‘Jurnalul unui licean’ și m-a apucat nostalgia, așa că am mai aruncat un ochi în grabă peste el. Citind câteva fragmente aleatorii, am dat peste articolul ăsta, de acum 3 ani și jumătate.

Nu-mi vine să cred că am scris așa ceva. În clasa a XI-a, am scris despre o profesoară (cu nume și toate cele) că e nesimțită, jalnică, penibilă, că mă dezgustă și că mă piș pe proiectul la care lucrasem împreună cu ea, știind că îmi urmărește blogul. Pe bună dreptate, sunt încă de acord cu ce am spus atunci, dar nu-mi vine să cred că am făcut așa ceva. Nu spun asta cu regret, ci cu mândrie; sunt mândru de mine pentru ce am făcut, mi se pare foarte tare că am făcut-o și de două ori, în ciuda reacțiilor negative pe care le-am primit de prima oară atunci din partea profesorilor, directoarei și a părinților. Evident că așa ceva nu avea să fie primit bine. Nu știu dacă i-aș mai spoi mașina cu ouă, cum mă gândeam atunci cu niște colegi, dar ideea e că sunt mândru de mine pentru curajul pe care l-am avut și pentru că nu am cedat în fața unor figuri autoritare când nu am considerat că e cazul.

Cam asta e, voiam doar să scriu despre cât de mișto sunt.

P.S. Cu ocazia asta, am mai scos parolele de la câteva articole protejate pe care le-am menționat în jurnal.

» Jurnalul unui licean 2.0