Cinci luni cu Erasmus în Germania

În septembrie 2013 am plecat în Germania cu bursă Erasmus. Trebuia să stau acolo până în august 2014, un an de studii. Am venit acasă acum o săptămână, după 5 luni petrecute acolo, așa cum planificasem încă din noiembrie, având acum vacanță două luni de zile. De întors, însă, nu mă mai întorc.

La facultate m-am descurcat bine; mai bine decât mă descurcam aici. Mi s-a părut mai ușor și mai frumos. Acolo facultatea e altfel, nu intru în detalii, dar ideea e că face sistemul nostru să pară o glumă. Problema a fost pe plan personal. În primele 3-4 luni de zile, a fost totul în regulă. Poate mi-a prins chiar bine timpul departe de întreaga mea lume. Totul bine, până la un punct, când deja ai petrecut destul timp singur cu tine și gândurile tale. Am fost acolo cu încă un coleg și două colege, ceea ce cu siguranță m-a ajutat să nu-mi pierd mințile mult mai curând, dar de la un moment dat nu au mai fost de ajuns pentru a umple golul din mine. Trebuia să vin acasă, altfel n-aș mai fi putut funcționa.

Eu acolo n-am cunoscut multă lume, n-am socializat prea mult, n-am făcut mai nimic. În afară de facultate, n-am făcut mare lucru pe acolo. Am fost la o petrecere în prima săptămână și m-am mai plimbat de câteva ori prin alte orașe în toate cele 5 luni. Am avut o perioadă de mai bine de o lună în care nu am făcut decât să mă duc la facultate și la magazin, să-mi iau mâncare. Evenimente se organizau aproape în fiecare seară, problema nu era că nu aveam unde să mă duc, ci că nu voiam. Nu mă atrage ideea de a cunoaște oameni noi, de a merge la petreceri, etc. Chestiile astea de oameni normali, pe mine nu mă atrag, iar în final, singurătatea a devenit o povară.

Alte probleme de natură personală au făcut din ultimele 3 săptămâni acolo un chin. Perioada asta de 3 săptămâni de zile a fost cea mai groaznică perioadă prin care am trecut din… totdeauna, cred, și eu am mai trecut prin niște chestii destul de nasoale. Mi-e groază acum să mă imaginez înapoi în camera căminului. N-am fost niciodată atât de bucuros că sunt acasă.

Cu toate astea, nu regret deloc timpul petrecut acolo. A fost o experiență pentru care sunt recunoscător, care m-a învățat multe despre mine și m-a făcut să văd multe lucruri cu alți ochi. M-am întors în lumea mea, într-o anumită măsură, o altă persoană.