A trecut ceva timp de când am mai scris ceva aici și în fiecare zi mă gândesc mâhnit la asta. Adevărul e că în ultima lună, cel puțin, numai de blog nu am avut timp, iar acum scriu fiindcă sunt în tura de noapte și cam stau degeaba. M-am și angajat între timp, acum e și ăsta un motiv pentru absența mea.
Am fost la mare, la munte, prin mai multe locuri; m-am plimbat vara asta o grămadă. Cu Jumătatea. Numai cu ea am petrecut-o și a fost cea mai ca lumea vară de până acum. Mai vrem ocazional să ne sugrumăm reciproc, dar nu iubești cu adevărat pe cineva până nu treci prin dorința de a îi ucide în somn. E doar pasiune.
În mai puțin de două săptămâni încep și restanțele, mai stau și cu stresul lor acum. Mi-e groază cănd mă gândesc că o sa înceapă și facultatea într-o lună și trece vacanța. Nu știu dacă am fost vreodată mai trist că trece vara. E și ultimul an acum, mă pregătesc de licență. Abia aștept să scap de facultate, nu a fost o experiență deosebită până acum. Nu a fost una rea, dar nici ceva la care să mă gândesc cu drag, sunt cam indiferent. Cu excepția unui coleg și a câtorva fete cu care m-am împrietenit și mi-am petrecut majoritatea timpului, restul n-a fost mare lucru. E oricum mai bine decât la prima facultate pe care am încercat-o, dar mă îndoiesc că peste ani de zile o să privesc nostalgic anii studenției. O să-i privesc nostalgic anii ăștia, dar nu datorită facultății.
Închei aici scurta asta actualizare și dovadă că mai trăiesc. Nu prevăd mai mult timp liber în viitorul apropiat, așa că nu știu dacă se vor schimba lucrurile vis-a-vis de frecvența cu care scriu aici. Ori poate mai dau vreun semn când mai sunt pe tură de noapte. Ori dacă mor, adio!
Discover more from Ovidiu Avrămuș | Blog
Subscribe to get the latest posts sent to your email.