Suntem un popor mândru, noi. Ne ajunge rahatul până la brâu, dar suntem mândri. Nu contează așa mult mizeria în care trăim dacă ne avem mândria, iar uneori favorizăm mândria în fața unui trai mai bun. Nici nu trebuie să fie un motiv bun de mândrie, dar apucăm ce putem și îl ridicăm în toate slăvile.
România vrea să cumpere o sculptură total neimpresionantă doar pentru că a fost făcută de Brâncuși și “face parte din patrimoniul cultural național”. În alte cuvinte, e pur și simplu un obiect cu valoare oarecum sentimentală pentru noi, care în niciun fel nu ne crește ca popor, dar ne place nouă și ne face să ne simțim mândri că a fost odată un tip talentat care s-a născut în aceeași zonă geografică, iar asta ne bucură enorm. Bine, nu-i mare chestie, n-avem multe cu care ne putem mândri, așa că piatra asta e numai bună.
Problema e că piatra asta costă niște bănuți, vreo 11 milioane de bănuți, euro mai exact. Guvernul nostru e dispus să ofere 5 milioane, iar restul încercăm să îi strângem prin donații. Voi înțelegeți? 11 milioane de euro pe o piatră care ne cam place nouă. Nu ascunde metale prețioase, nu e formată din vreo rocă extraterestră, e doar o piatră în care a dat un tip faimos cu dalta acum o sută de ani. Nici măcar nu are puteri magice.
Am putea face multe lucruri cu banii ăia, lucruri care ar îmbunătăți viețile a multor oameni, chestii practice și realmente folositoare, dar noi vrem să îi dăm pe o piatră. Am putea da foc la 10 milioane de euro și păstrând un singur milion tot am putea face mai multe pentru țara asta decât dacă am cheltui 11 milioane pe o piatră. La o adică, mă gândesc la catedrala aia și nu mă miră așa mult cât de dispuși suntem să aruncăm cu bani în vânt.
Îi zic eu “piatră”, dar nu încerc să degradez o operă de artă aparent apreciată a unui sculptor renumit. Probabil în lumea artistică, chestia aia chiar valorează atât de mult și chiar are o semnificație atât de mare. În lumea reală, însă, când banii pentru acea sculptură îi plătește țara, în defavoarea cetățenilor, chestia aia e doar o piatră.
Discover more from Ovidiu Avrămuș | Blog
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
Un comentariu
Pingback:
25/07/2016 la 10:31