Românul se mulțumește și cu jumătăți

Când am început blogul ăsta în 2007, pe lângă “articolele” stupide pe care le-ar putea publica un puști de 15 ani la vremea aia, mă preocupa foarte mult aspectul vizual al blogului. Tot timpul schimbam câte ceva la el; ba rearanjam anumite elemente, ba reformulam câte-un mesaj, mai schimbam câte-un buton, tot felul de chestiuțe doar ca să arate bine, și petreceam ore bune făcând asta. Deseori era treabă grea fiindcă voiam să fac lucruri pe care nu știam cum să le fac, dar știam că le vreau și pur și simplu mă puneam pe treabă, zgârmând peste tot și încercând orice părea să aibă sens până reușeam să fac ce-mi propusesem.

Făceam asta fiindcă voiam să fiu luat în serios, și ca să fiu luat în serios, trebuia să arăt că ce fac nu e doar o joacă și că înainte de toți, eu mă luam în serios. Nu vă imaginați că aveam cine știe ce conținut pe blog la vârsta aia, puteți vedea verificând arhiva din dreapta, erau numai tâmpenii și știam și eu că nu scriam nimic important, dar nu conta; dacă făceam treaba asta, voiam să o fac bine, în primul rând pentru a fi eu împăcat cu mine și în al doilea rând pentru imaginea pe care voiam să o proiectez.

Au trecut aproape 10 ani și în timp atenția asta la detalii și dorința de a face lucrurile bine a crescut și s-a răspândit și în alte părți ale vieții mele. A ajuns să-mi fie un crez și încă continui în mai multe privințe să petrec mult timp pentru niște detalii pe care de multe ori știu că nu vor fi observate de nimeni, dar mă simt eu împăcat știind că dacă cineva s-ar uita de acele detalii deseori absurde, n-ar avea ce să-mi reproșeze.

Ajungem în sfârșit la subiectul real al articolului, și anume lipsa acestui simț al responsabilității la oamenii din jur. O văd oarecum ca pe o responsabilitate, că dacă ai pretenții și vrei să fii luat în serios, trebuie să muncești pentru asta, deși în primul rând ar trebui să fie o responsabilitate față de propria persoană. Văd asta așa des la români încât încep să cred că e o caracteristică culturală. Fără să apelez la veșnicele stereotipuri despre lenea și dezinteresul românului în general, chiar ăsta mi se pare că e cazul. Pur și simplu mulți dintre noi nu înțeleg că e important să fii meticulos, și dacă înțeleg, mulți nu știu cum.

Exemplul concret care m-a împins să scriu articolul ăsta e Anișoara Stănculescu Anisoara Stanculescu, un candidat la primăria Craiovei. Anișoara a plătit pe cineva (sper că nu…) să îi facă și ei un sait din-ăla, cum a tot auzit că are lumea pe niște chestii numite interneți, sau ceva de genul. Site pe care îl găsim aici (screenshot mai jos, că probabil se va trezi cineva de acolo până la urmă).

Ce vedeți acolo e întregul site al Anișoarei Stănculescu. La început eram convins că e ceva scris rapid în Notepad, dar e de fapt o temă de WordPress cu niște lipsuri, poate din cauză că e furată, judecând după link-urile din sursă care duc către diverse site-uri pentru vizionarea online a ‘Game of Thrones’ și nu-știu-ce anime-uri.

Dacă vrei să îi iei apărarea zicând că probabil site-ul e în construcție, am două lucruri de zis: nu trebuia să fie publicat dacă e neterminat și nu trebuia să fie promovat pe pagina ei de Facebook. E simplu și de bun simț. Putem apoi să ignorăm complet aspectul vizual al site-ului și doar să ne uităm la textul scris doar parțial cu diacritice, cu spațiere necorespunzătoare la semnele de punctuație, și ce-o mai fi pe-acolo, că doar m-am uitat puțin peste el.

Anișoara vrea să o votez, dar mie chestiile astea îmi sugerează lipsă de interes și de profesionalism, astfel că mie îmi provoacă o lipsă de încredere. Mi se pare neserioasă și mai puțin preocupată de a demonstra că nu se joacă decât un copil de 15 ani care și-a făcut blog ca să scrie aiureli fără scop. O să zici că exagerez, că sunt chestii mici, dar nu sunt. În țările civilizate nu vezi chestii de genul ăsta, iar dacă le vezi, sunt într-un context în care sunt ridiculizate. Ca politician, mi se pare și mai grav; nu te poți apuca de ceva dacă nu ai de gând să îl faci bine, orice ar fi.

Am folosit acum doar exemplul site-ului, dar sunt multe astfel de reproșuri pe care i le putem aduce. Doar pentru amuzament, uitați-vă la clipul ăsta, filmat probabil de un elev aleatoriu din curtea școlii pentru 10 lei.

Mentalitatea din spatele acestei nepăsări stă la baza multor lucruri din societate făcute prost, doar de dragul de a fi făcute, și deși pusă într-un context mai specific aici, e ceva ce se regăsește mult prea des la mult prea mulți oameni.