Nu poți încerca să faci un bine că îți sare românul la gât

Am fost recent la ING-ul de pe Cuza și în timp ce urcam încet scările alea alunecoase, am observat că ce a mai rămas din benzile alea antialunecare nu prea mai funcționează. Am făcut o poză și le-am scris celor de la ING în speranța că vor face ceva în legătură cu asta.

Cei de la ING au răspuns, au zis că siguranța clienților e importantă pentru ei, și acum așteptăm să vedem ce se întâmplă. Voi vedea când mai trec pe acolo în ceva timp. După aceea a intervenit un român.

O să-i las un link către articolul ăsta.

Dragă Daniel, nu știu cum e legea în România, dar în țările cu apă caldă, oamenii cu afaceri belesc ochii la orice chichiță, oricât de mică, care ar putea pune în pericol omul care-i intră în magazin/restaurant/orice, fiindcă știu că legea e formulată în așa fel încât dacă pățește cineva ceva din cauza neglijenței lor, pot fi puși într-o situație foarte nasoală.

Vrei să știi de ce sunt așa aspre legile în țările alea? Fiindcă numărul oamenilor ca tine e mult mai redus acolo decât în România. Fiindcă sunt mult mai mulți oameni care înțeleg ce înseamnă societate civilizată și mult mai puțini oameni ca tine, oameni care atunci când cineva arată cu degetul spre ceva ce pune în pericol sănătatea ori viețile altora, sar cu “ia uite-l pe ăsta ce îl frământă, se găsi el preocupat de binele altora, da’ de ce nu dai tu niște haine la copii sau niște bani la spitale dacă ești așa interesat de oameni?” – mentalitate de retardat care ar face un bine lumii dacă pur și simplu ar muri. Că cineva care a gândit o dată cum gândești tu, în marea schemă a lucrurilor nu poate contribui pozitiv la umanitate.

Și acum câteva chestii în plus, ca să stabilim fără niciun dubiu că ai nivelul intelectual al unei cărămizi:

1. Am avut de ales între a dona haine copiilor nevoiași sau bani spitalelor și a semnaliza pericolul de pe scările alea? Am avut variantele astea în față și eu am ales să scriu un tweet, nu? Asta s-a întâmplat?

2. De unde știi că nu am donat haine copiilor nevoiași sau bani spitalelor? Știi ce fac eu în timpul meu liber cu banii mei și cât de productiv sau neproductiv sunt? Mă cunoști în vreun fel? Nu? Atunci revenim la partea în care ești un retardat.

3. Dacă există copii nevoiași sau spitale fără bani, scările alea automat nu mai sunt periculoase? Nu mai este ȘI aia o problemă care trebuie rezolvată? Nu mai merită efortul minim pe care l-am depus pentru a semnaliza acel pericol celor care pot face ceva în privința asta? Dacă găsesc acum ceva mai nasol decât copii nevoiași sau spitale fără bani, nu vor mai exista copii nevoiași sau spitale fără bani? Pot să mă iau de alții care donează copiilor nevoiași ori spitalelor fără bani fiindcă nu se gândesc la [rahat aleatoriu mai grav]?

4. De unde știi că nu chiar eu am alunecat pe scările alea? De unde știi că nu am suferit o rană din cauza neglijenței celor de la ING? Putea să nu fie ceva grav, doar să mă fi ales cu o vânătaie și să nu mai fi menționat asta în tweet. Poate nu a fost vorba de “simț civic”, poate le-am scris doar fiindcă m-am lovit eu. Știi cumva dacă a fost așa sau nu?

Cineva poate să alunece și să cadă pe scările alea într-o mie de feluri, mai mult sau mai puțin severe. O persoană care cade într-unul dintre cele o mie de feluri poate să aibă 10 ani sau poate să aibă 70. Poate chiar să nu fie singură, să mai fie cu o persoană, chiar și străină dacă se nimeresc amândouă în același timp pe scări, și poate în timp ce cade lovește, doboară, și rănește și cealaltă persoană. Dar chestiile astea trebuie ignorate, fiindcă există copii nevoiași și spitale fără bani. Rămâi perplex când dai peste oameni români ca Daniel.

Am mai scris în trecut despre o situație oarecum asemănătoare în care cineva argumenta că “micile” încălcări ale legii (deși nici acolo nu era vorba de ceva tocmai “mic”) nu ar trebui pedepsite fiindcă există alții care săvârșesc încălcări mai grave. E plină țara de români.

Daniel, mai am un exemplu recent pentru tine, poate ai ceva de comentat și despre asta:

Păstrăm aici și un screenshot cu tweet-ul lui Daniel, pentru posteritate, că din experiența mea, oamenii ca ăsta tind să își șteargă prostia după ce li se dă peste nas.

ACTUALIZARE 02/12/2019: Făcând azi niște chestii pe la blog, am dat de articolul ăsta și am intrat din plictiseală pe profilul tipului de mai sus. M-am distrat.

Să păstrăm și un screenshot.