O persoană publică a făcut o boacănă și lumea a sărit în sus. Se întâmplă. Altceva ce se întâmplă când sare lumea în sus în privința unui subiect este dezacordul unora cu cei care au sărit în sus, pe motiv că ar trebui să sară în sus din alte cauze. Sunt lucruri mai „mari”, mai „importante” cu care ar trebui să se preocupe.
Acum 3 ani, iarna, le-am scris celor de la ING să le spun că benzile antiderapante de pe scările unei sucursale din Craiova sunt uzate și scările alunecoase pun oamenii în pericol. Un român oarecare a intervenit ca să îmi spună că mai bine aș dona haine copiilor nevoiași, ori bani spitalelor. Erau lucruri mai importante cu care m-aș fi putut preocupa.
Acum 5 ani vorbeam cu o româncă revoltată că poliția confiscase alimentele pe care le vindea o femeie vârstnică oarecare pe stradă. Erau lucruri mai importante cu care ar fi trebuit poliția să se preocupe.
Astea sunt două situații de care mi-am amintit acum. Am mai văzut mentalitatea asta de-a lungul timpului și niciodată n-am înțeles raționamentul oamenilor ăstora. Mai recent ar fi reacțiile oamenilor la reportajele despre pandemia în care ne aflăm, cea care a omorât oameni, care a afectat oameni pentru tot restul vieții, care a influențat economia la nivel global, care, care, care. „Altceva nu se mai întâmplă în lume?” Că sunt lucruri mai importante despre care ar trebui să știm, dar jurnaliștii au de ales, ori raportează despre pandemie, ori despre celelalte lucruri. În niciun caz ambele. Și oamenii se supără.
Am scris patru paragrafe și încă n-am zis nimic despre George Buhnici. E ok, mă știți, v-ați obișnuit cu mine.
Am scris introducerea de mai sus fiindcă am început să văd aceeași mentalitate și în situația cu Buhnici. Omului i-a ieșit caca pe gură, o parte din lume s-a revoltat, și o altă parte s-a revoltat fiindcă s-a revoltat prima parte în loc să se revolte din alte motive. Că există motive „mai bune” să ne revoltăm și ne irosim resursele finite pe o singură cauză care nu merită aceeași atenție precum alte cauze.
Despre razboi, inflatie, motorina si gazele naturale ce mai stiti? Ca vad ca toti sunt la curent cu vergeturile si celulita 🤔
Asta mi-a apărut în feed acum câteva zile și asta m-a împins să scriu articolul, mai ales fiindcă o domnișoară era în spatele cuvintelor.
Problema e că întotdeauna vor fi și alte motive de revoltă. Mai „bune” sau mai puțin „bune”. Oricare ar fi motivul de revoltă, întotdeauna vor fi altele, altele care poate au într-adevăr meritele lor, dar care nu invalidează neapărat motivul actual de revoltă, ori care nu îl exclud. La o adică, poți să te revolți din mai multe motive.
Domnișoara zice de război, inflație, și alte asemenea. Ce stupid. Dar cu încălzirea globală cum rămâne? Dar cu asta? Dar cu aia? În loc să se preocupe cu războaie și inflație, ar trebui să se preocupe cu [chestii aleatorii mai nasoale]. Cam așa.
Cumva din aceeași sferă mentală, hai să criticăm poliția când arestează hoți de mașini. De-asta plătim noi poliția, ca să aresteze hoți de mașini când umblă violatori bine-merci printre noi? Apoi de-asta plătim noi poliția, ca să aresteze violatori când umblă ucigași bine-merci printre noi? Apoi de-asta plătim noi poliția, ca să aresteze ucigași când umblă influencerițe bine-merci printre noi? Înțelegeți ideea, întotdeauna va exista un rău mai mare și nu înțeleg cum ajung oamenii la concluzia că cel mai mare rău la care se pot gândi e singurul rău, ori cel puțin singurul care merită atenție și discuție.
Mie mi se pare lesne de înțeles de ce un subiect ca cel cu Buhnici, femeile cu celulită, și frăgezimea fizică a neveste-sii a luat amploarea pe care a luat-o; pe lângă însăși greutatea temelor pe care le atinge, mi se pare că unul dintre principalele motive e că e un subiect despre care oricine își poate exprima opinia, fie că sunt oameni cu 3 facultăți, mamaie de la țară, câinele vecinului, ori Dorian Popa.
Subiectul este și de natură socială; e și un factor uman aici, bine-nțeles că e un subiect foarte discutat, iar discursul public chiar ar putea avea o influență pozitivă aici, și chiar cred că are. Gigel a spus ceva nașpa și zece mii de oameni au ridicat torțele împotriva lui. Refuz să cred că strigătele lor nu au căzut și pe urechi care au înțeles ceva din ce se întâmplă și au învățat ceva din asta, despre femei, despre cum sunt tratate, cum ar trebui tratate, greutățile și doleanțele lor, și despre propria ignoranță față de subiect.
Pe mine mă bulversează de fiecare dată când văd femei care nu luptă pentru ele înseși în situații de genul ăsta, mai ales când „lupta” ar putea însemna doar ridicat un pic vocea, și tot ar fi ceva, că multe voci se aud mai ușor și sunt mai greu ignorate. Dacă eu ca bărbat, cu cunoștințele mele veșnic limitate despre greutățile unei vieți ca femeie, sunt dezgustat când îl ascult pe ăla vorbind, cum poate o femeie care efectiv duce acea viață să nu ia foc auzindu-l? Nu înțeleg cum mă pot aprinde eu, care oricât m-aș strădui nu voi putea niciodată să depășesc nivelul de empatie cu femeile, fără să mă pot identifica vreodată întru totul cu ele, iar femeile care simt pe propria piele aceste lucruri doar ridică din umeri.
Mi se pare că declarațiile ăluia ating multe puncte critice ale societății românești și subiectul se ramifică într-o multitudine de direcții ce privesc viața de zi cu zi în România, în special cea a femeilor. Și tocmai fiindcă femeile sunt vizate în mod special mă bulversează când fix ele nu pot înțelege amploarea subiectului și îl minimizează, tratându-l cu superficialitate.
Las aici și replica unei amice la comentariul unuia care mergea pe același film, că ne concentrăm prea mult pe Buhnici, ca și cum înainte discursul public era aglomerat de acele subiecte pe care unii le consideră singurele ce merită discutate.
daca alegi sa privesti situatia selectiv, asa e, lumea s-a suparat ca s-a exprimat legat de aparenta fizica, dar daca alegi sa privesti problema asta dintr-o alta perspectiva o sa observi ca lumea s-a suparat de fapt pentru ca a redus femeile la cetateni de mana a doua, niste obiecte cu hn singur scop, acela de a satisface nevoile sexuale ale barbatului, indiferent de varsta, intr-o tara cu grave probleme in hipersexualizarea copiilor, abuzuri domestice, trafic de persoane, mame minore, etc.
Acum fiecare trage ce concluzii poate si vrea din povestea asta, insa, chisr daca nu asa de insemnata precum alte stiri din aceiasi categorie, ingrijorator este ca este reprezentativa pentru normalizarea in societatea noastra a unui asemenea comportament, cu atat mai strident cu cat 98% dintre romani se declara crestini (sau nu mai stiu ce alt procent din asta fantastic), insa in realitate marea majoritate sunt doar ipocriti.
Am văzut și filmul în care Buhnici și-a cerut scuze. E penibil, divaghează, se ascunde în spatele imaginii de familist, și demonstrează că își cere scuze doar de ochii lumii și nu înțelege de fapt ce s-a întâmplat. Încearcă să manipuleze privitorii și să își facă criticii să se simtă vinovați fiindcă l-au răstignit. El e victima. Discursul omului e bine gândit, cuvintele sunt bine alese, și din păcate mulți nu vor vedea prin acel discurs jenant.
Discover more from Ovidiu Avrămuș | Blog
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
Un comentariu
Pingback:
07/08/2022 la 21:37