Ucigașul zâmbăreț

Ucigașul zâmbăreț

Mă tachinează la fiecare pas,
Mă găsesc într-un impas,
Îmi zâmbește acru
Și mă rănește ca dracu’.

Încerc să-l calmez,
Vorbe dulci ii fredonez,
Ucigașul zâmbăreț mă-njunghie
Și mă leagă cu o funie.

Îl privesc cu groază,
Nu varsă nicio rază,
Crud și nemilos,
Zâmbește după fiecare cuvânt scos.

Renunț la orice speranță,
Îmi dau seama ca ușa n-are clanță.
În gânduri negre mă afund,
Știu să înot dar mă scufund.

Alte articole:

Un comentariu

  • zEE

    06/10/2009 la 23:13

    mă tachinează la fiecare pas
    găsindu-mă mereu într-un impas.
    iar el, fidel client, zâmbește iarăși acru
    rănindu-mă constant… cum să îți zic; ca dracu’!

    încerc eu să-l calmez
    cu vorbe dulci, ce-i fredonez
    dar ucigașul zâmbăreț mă-njunghie,
    legandu-mă calm și tactil cu-o unghie.

    privindu-l mut, cu groază
    cum varsă, nici o rază,
    eternul crud și nemilos.
    zâmbind; vărsând cuvântul ros.

    renunț eu la orice speranță
    când realizez că nu am clanță.
    în ale tale gânduri, în negru, mă afund,
    știind să-not, dar totuși vrând să mă scufund.

    Reply

Lasă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.