Review – Dead Space 2

Acum o saptamana am terminat si Dead Space 2. Avand in vedere ca am scris un review despre primul joc si m-a impresionat si al doilea, consider de cuviinta sa imi spun parerile si despre al doilea.

Jocul a fost realizat de Visceral Games, renumita subdiviziune din Redwood Shores a companiei Electronic Arts, care s-a ocupat cu publicarea jocului in ianuarie 2011.

Actiunea din Dead Space 2 are loc la 3 ani dupa evenimentele din primul joc, in 2511. Isaac Clarke, protagonistul primului joc, a ramas marcat de ce a vazut pe USG Ishimura, nava spatiala unde decurg evenimentele primului joc, si acum sufera de o forma de dementa ce se manifesta prin tot felul de viziuni ciudate, precum si de pierderea memoriei din ultimii 3 ani. De data asta Isaac nu mai alearga de nebun pe o nava spatiala, ci alearga de nebun printr-un oras de pe o planeta numita Titan. Jocul incepe in forta, ceva mai mult ca primul, insa intr-o maniera foarte asemanatoare: Isaac e inchis intr-o celula, cineva incearca sa il ajute sa evadeze si deodata draciile alea de creaturi numite necromorphs, care ne intorceau stomacul pe dos cand le zaream in primul joc sunt peste tot. Ce faci acum? FUGI! Fugi neajutorat, pana pui mana pe prima arma si incepi sa ii nenorocesti pe toti.

La fel ca si in primul joc, creaturiile alea sunt la fel de infricosatoare si scarboase si la fel de enervante. Enervante pentru ca de multe ori dupa ce infrunti o minunatie din-aia si ramane fara picioare si fara cap, ai impresia ca ti-ai terminat treaba pe moment, insa ea nu si-a terminat treaba cu tine, asa ca inca te mai poti trezi cu ea la picioarele tale, gata sa te faca bucatele, iar tu, ca orice om normal, incepi sa tragi frenetic in ea pana esti sigur ca nimic nu o va face sa se mai ridice impotriva ta. Din nefericire pentru noi, producatorii au mai adaugat cateva creaturi, asa ca daca cele din primul joc au fost de-ajuns sa iti dea cosmaruri, pregateste-te pentru niste cosmaruri noi.

In ceea ce priveste elementul de groaza al jocului, cred ca cei de la Visceral au facut o treaba cel putin la fel de buna ca si in primul joc. Veteranii primului joc m-ar putea dezaproba si i-as intelege, caci si eu odata ce l-am terminat pe primul, al doilea nu mi s-a parut la fel de intens, mai ales ca unele momente au fost cam previzibile. Cu toate astea, jocul este intr-o oarecare masura destul de antrenant, chiar daca in general m-am miscat mai repede si mai calm decat in primul si am fost mai pregatit pentru orice m-ar fi asteptat dupa urmatorul colt. Ca dovada ca al doilea nu a avut acelasi efect asupra mea, o singura data imi amintesc ca am tresarit tipand si tragand in toate partile, pe cand in primul joc faceam asta mai des decat imi incarcam arma. Dupa cum spuneam, prefer sa cred ca eu sunt ‘de vina’ fiindca m-am obisnuit cu ideea jocului, si nu cei de la Visceral.

Un aspect important e sunetul; mai precis, felul in care auzi tu, ca jucator, ceea ce vezi pe ecran. In review-ul primului joc recomandam un sistem surround pentru Dead Space si aceeasi recomandare o fac si pentru Dead Space 2. Si acum imi vine sa rad cand ma gandesc cum ma jucam primul joc cu un prieten langa mine si la un moment dat a tresarit speriat fiindca auzise un zgomot in spatele lui.

Cele mai infricosatoare parti ale jocului cred ca au fost cele dintr-o cladire cu apartamente, ale carei apartamente si coridoare erau pline cu sange, scrieri pe pereti si lumanari. In general era foarte liniste, exceptie facand clipele in care mai apareau creaturi de naiba stie unde si sareau pe mine de parca eram o masa festiva. A, da, si sa nu uitam de soaptele pe care le mai auzeam ocazional, sau obiectele care se mai miscau fara nicio explicatie.

O alta parte a jocului care mi-a placut mult a fost intoarcerea pe Ishimura. In general in jocuri e o idee foarte buna sa aduci jucatorul intr-un loc prin care a mai trecut intr-un joc anterior, care acum este schimbat si prezinta noi dificultati. E o situatie ce iti trezeste niste sentimente ciudate, dar placute.

Ceva ce nu m-a bucurat deloc sa vad si in al doilea joc a fost una din creaturile din primul joc. Mai precis, o creatura care se regenereaza constant, nu poate fi oprita si te urmareste peste tot pana reusesti intr-un fel sa scapi de ea. Mare bataie de cap cu dracia aia, cred ca 90% din injuraturile pe care le-am strigat jucand i-au fost adresate.

Un aspect nou care schimba total jocul, este faptul ca Isaac vorbeste, spre deosebire de primul joc in care singurele clipe in care ii puteam auzi vocea erau atunci cand scotea ragete in timp ce calca in picioare un corp sau cand era atacat de o creatura. De asemenea, ii putem vedea si fata in multe momente din joc, spre deosebire de primul in care nu ii vedem fata decat la sfarsitul jocului (ceea ce a fost destul de ‘epic’). Astfel putem recunoaste emotiile lui, atat prin ceea ce gandeste cat si prin expresiile fetei.

Dead Space 2 nu se deosebeste prea mult de primul joc. Cei de la Visceral au gasit o formula care s-a descurcat de minune cu publicul si au continuat pe aceeasi formula, cu mici modificari. Motorul grafic, cat si cel fizic, sunt practic neschimbate. Grafica este putin imbunatatita, cum e si normal sa fie la un joc aparut cu 2 ani mai tarziu, insa nu cu mult. Acesta nu e neaparat un lucru rau, caci asa cum este, desi nu e tehnologie de ultima ora, e destul de impresionanta si la fel cum am spus si in review-ul primului joc, este perfecta pentru un joc de acest gen si anume survival horror.

Gameplay-ul este identic celui din primul joc, insa de data asta nu ma mai pot plange, caci am avut destula experienta si m-am obisnuit cu el. Spuneam in primul review ca ma cam ‘incomoda’ controlul personajului, unghiul in care e plasata camera si precizia redusa a mouse-ului. Cat despre precizie, in al doilea nu am avut nicio problema cu asta, iar controlul si unghiul camerei nu m-au mai deranjat. Prima oara pur si simplu nu eram obisnuit cu asa ceva, probabil de aceea ma deranjau. Spre deosebire de primul joc, in al doilea au mai fost adaugate cateva lucruri minore gameplay-ului, prezentand noi provocari pentru jucator si hranindu-i nevoia de noutate; doua exemple ar putea fi hacking-ul si partile in care Isaac e in cadere libere si esti nevoit sa il ghidezi.

Singurul bug pe care l-am putut observa e un bug al motorului fizic. E oarecum minor, dar poate deveni destul de enervant intr-un astfel de joc. Mai ales intr-un astfel de joc. Problema cu cadavrele, intalnita si in alte jocuri: cand treci peste un cadavru, nu treci pur si simplu peste el, ci il iei in picioare si il impingi. Cand il impingi de exemplu intr-o usa, iar usa se inchide, are loc o anomalie des intalnita in jocuri cu un motor fizic ceva mai avansat. Cadavrul ramane blocat in usa, iar motorul fizic incearca sa il impinga afara, cadavrul plimbandu-se aiurea in interiorul usii sau prin podea si scotand tot felul de zgomote, ceea ce, dupa cum ziceam, nu e deloc bine intr-un astfel de joc, intrucat orice zgomot mic te face sa strangi din buci cand joci Dead Space.

Asta spuneam in review-ul despre primul joc. Am intalnit si in al doilea aceasta problema, insa trebuie sa recunosc ca nu am intalnit-o nici pe aproape de atatea ori pe cat am intalnit-o in primul si nu a avut aceleasi efecte devastatoare asupra starii mele mentale ca in primul joc. Alte bug-uri nu am putut observa, cel putin niciunul destul de important incat sa mi-l mai amintesc. Jocul este foarte atent realizat.

Sfarsitul jocului, la fel ca si cel al primului, este destul de impresionant si satisfacator. Satisfacator in sensul ca nu te lasa dorind mai mult. Ce nu mi-a placut la el, la fel ca si la sfarsitul primului joc, e ca a fost prea usor. Jocul l-am jucat la dificultate normala, dar sunt sigur ca indiferent de dificultatea aleasa, tot ar fi fost prea usor. Problema e ca nu a fost atat de provocator pe cat mi-ar fi placut.

Dead Space 2 are 15 capitole, spre deosebire de primul joc, care are 12. Cu toate acestea, al doilea joc l-am terminat in 11 ore, iar primul in 12. Din nou, prefer sa cred ca eu sunt ‘de vina’, fiindca am mers mai lejer prin joc, nefiind ceva cu totul nou pentru mine si de aceea l-am terminat mai repede. Chiar si asa, 11 ore e foarte bine pentru un joc, nu multe jocuri se intind asa mult.

Un aspect important al jocului este prezenta multiplayer-ului, care lipseste din primul joc. Nefiind in general un mare fan al jucatului in multiplayer, indiferent despre ce joc e vorba, nu pot spune despre el decat ca poti alege sa joci fie cu oameni, fie cu creaturile alea, ceea ce suna destul de distractiv.

Pe 25 ianuarie a fost anuntat un pachet de tip ‘downloadable content’ numit Dead Space 2: Severed care va contine doua capitole noi in singleplayer, insa personajul principal va fi un barbat dintr-un alt joc numit Dead Space: Extraction, un joc mai mic, exclusiv pentru Wii. Povestea DLC-ului va decurge in paralel cu evenimentele din Dead Space 2. Din pacate, acesta nu va fi disponibil pentru PC, ci doar pentru Xbox 360 si PlayStation 3.

GameSpot i-a acordat jocului nota 8.5, iar media notelor a 13 critici si peste 1000 de jucatori ajunge la 8.9.

Nota mea: 8.5/10

Cred ca oricarui fan survival horror ii vor placea jocurile astea, iar daca ti-a placut primul, te asigur ca si al doilea iti va placea destul de mult. Distractie placuta!