Găsit buletin; pus pe Facebook; am ajutat.

Zilele trecute, cineva punea pe Facebook o poză cu un buletin găsit pe jos și întreba oamenii dacă îl cunosc pe individul din poză. De ce, nu știu.

Primul lucru la care mi se pare că te gândești când găsești un buletin e să te uiți la adresă și să i-l duci omului acasă. În cazul de față, tipul locuia în centru. Cam oriunde ai fi în oraș, nu știu dacă costă mai mult de 10 lei taxi până în centru. Nu că persoana respectivă n-ar fi avut mașină, dar asta așa, ca idee; Craiova e un oraș mic. Poate omul avea nevoie urgentă de buletin. Nu știi. Cât de greu e să te duci până la el acasă și să îl scutești de un stres? Pierderea buletinului e o povară pentru oricine, deci poți empatiza cu ușurință cu situația omului. Dar nu; punem poză pe Facebook și așteptăm poate încă o zi sau două până să îl ducem la poliție. Nu-i grabă.

Cineva în comentarii sugera să îl pună într-un plic și să îl trimită prin poștă la adresa de pe buletin. I se părea mai facil să îl trimită prin poștă. DIN CRAIOVA ÎN CRAIOVA.

Sper să nu-mi pierd vreodată buletinul, poate mi-l găsește vreun deficitar din-ăsta. Încă mai am un an de stat cu poza de la 18 ani în care aveam părul lung, mulți probabil nici nu m-ar recunoaște. Nu vă zic cât au stat ăia de la aeroport să se uite la mine când am fost la MWC, mă bufnea râsul și tipul se uita din ce în ce mai serios și nedumerit când la mine, când la buletin.