• Home
  • Cărți
  • ‘The Art of Controversy’ – Arthur Schopenhauer

‘The Art of Controversy’ – Arthur Schopenhauer

După ‘Why I Am Not a Christian and Other Essays on Religion and Related Subjects’, am zis să continui tot cu filozofie, așa că am citit ‘The Art of Controversy’ a lui Arthur Schopenhauer, unul dintre cei mai mari filozofi ai secolului 19.

În primă fază vorbește despre logica din spatele argumentelor și diverse metode de a câștiga dezbateri, fie că ai sau nu dreptate. Schopenhauer argumentează că într-o dezbatere e mai important discursul și felul în care argumentezi decât argumentele propriu zise și validitatea lor, ceea ce imediat m-a dus cu gândul la politică. Deși câteodată pare că încurajează folosirea anumitor tactici oarecum mișelești, nu sunt neapărat de acord cu asta, decât dacă scopul unic este câștigarea unei dezbateri. Personal, acord mai multă importanță adevărului decât câștigului și nu știu cum m-aș împăca cu conștiința dacă nu aș face asta.

După, vorbește puțin despre artă (nu m-a interesat teribil subiectul), urmat de o selecție de idei pe care le-a scris de-a lungul timpului despre oameni, viață, virtute, geniu, și altele. În ansamblu, idei interesante care să-ți mai frământe mintea puțin. Ca și la eseurile lui Russell, nu doar o dată m-am simțit depășit de ce citeam; va trebui să recitesc cartea peste câțiva ani.

Mai jos am tradus câteva paragrafe pe care mi le-am notat:

Singura regulă sigură […] e aceea pe care o menționează Aristotel […]: să nu dezbați cu prima persoană pe care o întâlnești, ci doar cu aceia pe care îi cunoști și despre care știi că posedă suficientă inteligență și respect de sine pentru a nu propune absurdități; să apeleze la rațiune și nu la autoritate, și să asculte de rațiune și să îi cedeze; și, în final, să aprecieze adevărul, să fie dispus să accepte rațiunea chiar și de la un oponent, și să fie destul de just încât să suporte să fie dovedit greșit, dacă adevărul e de partea oponentului.

Nu există opinie, oricât de absurdă, pe care oamenii nu o vor accepta imediat ce se conving că e în general adoptată.

Căci ce urăsc ei [oamenii obișnuiți] în oamenii care gândesc diferit nu e așa mult diferența de opinii, cât prezumția că vor să își formeze propria judecată; o prezumție de care ei înșiși nu sunt niciodată vinovați, lucru de care sunt conștienți. Pe scurt, sunt foarte puțini care pot gândi, dar fiecare om vrea să aibă o opinie; și ce le rămâne, decât să o ia gata făcută de la alții, în loc să își formeze opinii pentru ei înșiși?

O femeie (cu anumite excepții pe care nu e nevoie să le menționăm) nu va face primul pas cu un bărbat; căci în ciuda frumuseții pe care o are, riscă un refuz. Un bărbat ar putea fi afectat mintal sau fizic, ori ocupat, ori în toane proaste, și să nu îi pese de avansuri; iar un refuz ar fi o lovitură pentru orgoliul ei. Însă, de îndată ce el face primul pas, și o ajută să treacă peste pericolul ăsta, el stă pe picior de egalitate cu ea, și în general ea va fi chiar maleabilă.

Recunoaște adevărul în tine însuți, recunoaște-te pe tine însuți în adevăr; și în același moment vei realiza cu uimire că acel azil pe care îl cauți de atâta timp, care ți-a preocupat cele mai înflăcărate vise, e acolo în întregime, cu fiecare detaliu adevărat, chiar în locul în care stai. Acolo raiul tău îți atinge pământul.

Singura superioritate autentică e aceea a minții și a caracterului; oricare alta e fictivă, prefăcută, falsă; și e bine să îi faci să simtă asta atunci când încearcă să se dea mari în fața superiorității veridice.

Alte articole:

Lasă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Diverse