Ies de la copy shop cu un teanc de afișe publicitare pentru clientul cu restaurantul chinezesc din centru. Căldura mă sufocă, sunt transpirat tot, și vreau să iau o apă rece până nu mă lasă picioarele și mă preling cu totul pe asfaltul încins.
Văd un magazin în apropiere și mă duc direct către lada cu băuturi de la intrare. Mă străduiesc să îi deschid ușa și îmi cad afișele din mână, împrăștiindu-se toate la picioarele mele. Mă aplec să le ridic și în timp ce le adun de pe jos, întind mâna către un afiș și o altă mână o atinge pe a mea. Mă blochez pentru un moment și ridic privirea.
O lumină puternică îmi lovește ochii și timpul se dilată în timp ce încep să discern o figură îmbrățișată de un păr lung și brunet ce face acrobații în vântul care acum o secundă era inexistent. Niciunul dintre filmele romantice pe care le-am văzut până acum nu au reușit să reproducă cu precizie un astfel de moment. Întâi apar doi ochi căprui cu o privire care-mi pătrunde fix în suflet, un nas parcă sculptat de zei, și un zâmbet care ar putea… NU ARE MASCĂ ȘI DOAR CE MI-A ATINS MÂNA.
Mă trezesc la realitate, mă ridic brusc în picioare lăsând ultimele afișe pe jos, și ma îndepărtez cu pași repezi în timp ce terorista strigă după mine că mi-am uitat afișele.
Discover more from Ovidiu Avrămuș | Blog
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
