Prima săptămână în Germania

A trecut deja o săptămână de când am ajuns cu colegul, Lucian, în Bochum. Cu chiu, cu vai, am reușit să găsim căminul și să ajungem cu bagajele la el (două zile parcă am avut vânătăi în palme), am reușit să ne înțelegem și cu “der Hausmeister”, căruia parcă nu i-am fi spus dinainte că ajungem în ziua respectivă. N-am avut probleme, doar că e un tip puțin caraghios și a părut oarecum confuz când l-am sunat și ne-am întâlnit cu el.

Ziua următoare ne-am dus la universitate și ne-am plimbat puțin pe acolo, am găsit deja locul unde plănuiesc să-mi beau cafeaua dimineața înainte de cursuri, apoi ne-am dus la cumpărături. Joi ne-am întors la universitate să ne întâlnim cu o persoană responsabilă de studenții veniți cu Erasmus, apoi ne-am întâlnit cu trei români care sunt aici de câțiva ani și care ne-au invitat sâmbătă la apartamentul lor din oraș, unde am mai cunoscut și alți români, toți foarte de treabă. Vineri am fost la o întâlnire organizată pentru studenții veniți cu Erasmus și am mâncat toți pizza la un local din centrul comercial al universității. După aceea, am fost invitați la ziua de naștere a unui mexican care a stat cu noi la masă și bine-nțeles că ne-am dus. A fost o petrecere grozavă, cu vreo 50 de persoane de prin toată lumea; am cunoscut francezi, brazilieni, polonezi, italieni, turci, nemți, mexicani, spanioli, și probabil oameni și de prin alte țări de care nu-mi amintesc. A, da, am întâlnit și niște românce pe-acolo. A fost ceva cu totul deosebit. De-atunci ne-am mai întâlnit cu românii care locuiesc aici, iarăși cu “Erasmușii”, ne-am mai plimbat, și cam atât. Azi o să-mi iau cardul de student și abia aștept să mă duc la universitate la piscină, e 1€/oră.

Și acum să mă și plâng; e frig în camere. O să bage căldură din octombrie, iar până atunci dorm îmbrăcat mai gros și cu șosete în picioare. Râdeam cu Lucian zicând că e mai cald jos la metrou decât la noi în camere, și chiar e; sau că venim de afară și ne îmbracăm mai gros ca să stăm în camere. Nu-i neapărat mare lucru, e doar frig, ne îmbrăcăm mai gros și gata, dar e neplăcut. Altceva ce nu-mi convine e că nu curge apă caldă la robinet, nici la cel din cameră, nici la cel de la baie. Nu e o defecțiune, pur și simplu așa e. Apă caldă curge doar la duș și la robinetul din bucătărie (măcar atât). Partea proastă e că nu pot să mă duc la bucătărie ca să mă bărbieresc. Mă gândesc acum că poate îmi cumpăr o oglindă micuță și o să mă bărbieresc la duș. Da, e o idee bună, așa o să fac; mai bine așa decât să mă bărbieresc iarna cu apă rece. Ba nu, și mai bine, o să-mi încălzesc apă în ibric și mă bărbieresc în cameră. Da, e o idee bună, așa o să fac.

Zilele trecute am aflat că pot recicla sticlele de plastic și primesc înapoi 25 de cenți pentru fiecare sticlă, iar eu apa o cumpăr cu 19 cenți. Asta înseamnă că la fiecare sticlă de apă cumpărată și reciclată, eu am un profit de 6 cenți. Dacă ar fi să cumpăr 10000 de sticle de apă și le-aș recicla, aș avea un profit de 600€. Îmi ajung banii pentru a cumpăra 10000 de sticle de apă, iar cu o parte din profit pot închiria câteva camioane în care să le transport. Hmm.

Până acum e totul bine; îmi place. Am început să țin și un jurnal video, e ceva la care m-am gândit cu câteva luni înainte să plec. O să mai și scriu despre ce se întâmplă, dar nu știu cât de des.

Tschüss!

Alte articole:

6 comentarii

Lasă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.