Dacă ai folosit vreodată cuvântul “hater” ca să descrii pe cineva, sunt mai mari șansele să fii tu un idiot decât persoana respectivă să fie “hater”. Dacă ești o persoană de căcat și faci un lucru de căcat, oricine îți spune asta e “hater” și deodată te simți mult bine în privința faptului că ești de căcat. Pentru că oricine ar considera că ești de căcat e “hater”, e frustrat. Atâta tot. Nu e nimic în neregulă cu tine. Nu are ce să fie.
Ori dacă nu oferi critică constructivă, ești “hater”, pentru că trebuie să te și gândești tu cum să nu mai fie prostul de căcat, apoi să îi arăți. Dacă nu ai tu o idee mai bună, ideea prostului nu are cum să fie de căcat. Logic.
Când văd pe cineva că apelează la “hater”, primul lucru care îmi vine în minte e că probabil respectivul e un idiot. Să îți faci criticii “hateri” mi se pare cel mai penibil mod de a îi ignora complet și a îți susține prostia, ca un copil mic care își astupă urechile și lălăie în gura mare despre cât de bun e el la ceea ce face. Restul sunt invidioși, sau ceva de genul.
Discover more from Ovidiu Avrămuș | Blog
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
3 comentarii
Pingback:
14/06/2015 la 13:15Pingback:
29/01/2016 la 13:20Pingback:
06/06/2016 la 12:12