Se dă comentariul:
Dan are o mie de ani și îi are degeaba, că are mentalitatea unui copil deficitar. Am tot văzut mentalitatea asta la oameni, că “au căutat-o cu lumânarea”. Probabil prima întrebare pe care o pun când aud de un caz de viol e “dar cum era îmbrăcată, că poate a fost vina ei”.
Treaba e așa, dacă mai mulți oameni normali și-ar bate joc de zei și de obiceiurile religioase, astfel de credințe ar fi mai puțin tolerate și ușor-ușor le-ar scădea popularitatea. Soluția nu e “hai să nu mai desenez oameni cu barbă fiindcă pentru unii e blasfemie să desenezi oameni cu barbă”, ci “hai să desenez cât mai mulți oameni cu barbă care-și bagă penisul în oamenii care zic că e blasfemie să desenezi oameni cu barbă”. Pentru că lucrurile de genul ăsta trebuie batjocorite în cel mai crunt mod posibil, înțelegi? Batjocura trebuie să fie direct proporțională cu fervența credinței celor vizați, pentru că cu cât mai sacră e o idee aberantă pe care unii ar vrea să o facă lege ori după care pur și simplu își ghidează decizii în viață, cu atât mai mult trebuie atacată din toate părțile.
Dar nu poți explica oamenilor ca Dan chestia asta; Danii lumii cred că “fiecare are dreptul să creadă ce vrea” e un argument pentru a și respecta credințele oamenilor.
Comentariul era la articolul ăsta.
Discover more from Ovidiu Avrămuș | Blog
Subscribe to get the latest posts sent to your email.