Ma aprobi, ori nu existi

Publici ceva pe o retea de socializare (Facebook, in cazul de fata) si apoi cand primesti reactii negative spui ca e treaba ta ce postezi si le spui tuturor sa isi vada de treaba si sa plece la plimbare. Pai din moment ce publici acel ceva intr-un loc in care feedback-ul este permis si incurajat, de ce te oftici atunci cand primesti reactii negative? Ar trebui sa te oftici pe tine si sa incerci pe viitor sa gandesti de doua ori inainte sa publici porcarii. Cand primesti reactii pozitive tot asa faci, sau alea iti plac cand le primesti?

Cel mai amuzant pentru mine e atunci cand persoana la care comentez e cea care m-a adaugat la prieteni si in realitate nu ma cunoaste. Ea m-a adaugat, iar apoi cand indraznesc sa comentez, deodata nu e treaba mea ce posteaza ea. Nu de-aia m-ai adaugat? Ai facut-o ca sa interactionezi cu mine, nu? Acum cand spun ceva iei foc, fiindca imi permit cu nerusinare sa iti critic prostia. Daca te pupam prosteste in cur cum fac altii, erai bine, merci.

Daca te doare critica destul de mult, ajungi sa faci cel mai josnic si umilitor lucru posibil: sa stergi comentariul. In momentul in care stergi un comentariu in care esti criticat sau care pur si simplu iti raneste orgoliul, practic ii recunosti persoanei care te-a criticat ca are dreptate. E mai rusinos sa stergi comentariul decat sa lasi persoana respectiva sa iti sublinieze defectele gandirii, asta arata o lipsa de coloana vertebrala. Sigur, exista cazuri in care acea persoana poate fi un dobitoc care nu stie ce spune, dar asta tot nu justifica stergerea comentariului, insa ii justifica ignorarea, ca unii chiar nu merita efortul. Apara-te asa cum trebuie, raspunzand la ce ti se spune, poate reusesti sa ii dovedesti ca se insala, poate nu, dar nu ii stergi comentariul, e de-a dreptul jenant.

Articole similare: